?Am impresia c? se las? din ce ?n ce mai ?ntuneric aici, cu fiecare pas pe care-l d?m,” spuse dintr-o dat? E?ōl, ?n timp ce se uita cu mare aten?ie ?n jur. Nu era oprit, ci ?nainta, la pas cat se poate de lent, printr-o p?dure pe care i se p?rea c-o cunoa?te, dar care-i era totu?i necunoscut? ?n acela?i timp.

  Spre deosebire de el, care p?rea ?ngrijorat, Alena p?rea cat se poate de calm?. Se concentra doar pe drumul din fa?a ei, f?r? s? atrag? prea mare aten?ie la ceea ce se ?ntampla ?n jur. Doar cand E?ōl vorbi, Alena arunc? o ochead? spre el, spunandu-i cu voce grav?, de?i ?ncercase s? par? calm?, ?E din cauza umbrelor.”

  E?ōl tres?ri. ?A umbrelor? Care umbre?”

  ?Cele care tr?iesc ?n aceast? p?dure?! Li se spune Epimiyar, ceea ce ?n limba oamenilor ar ?nsemna efemer.”

  Comandantul scutur? brusc din cap. ?Stai c? nu ?n?eleg. Despre ce umbre vorbim acum? Nu v?d niciuna. Doar ?ntunericul din jur ?i cam atat.”

  Alena zambi. ??i ?i se pare pu?in?”

  ?C?-i ?ntuneric te referi?” ?ntreb? E?ōl, gr?bind un pic pasul ca s? ajung? al?turi de vulpe.

  ?Da, c?ci nic?ieri ?n alt? parte n-o s? ?ntalne?ti un astfel de ?ntuneric ca aici. Nici chiar ?n P?durea Tenebrelor.”

  E?ōl se ?ncrunt? de data asta. ?P?durea Umbrelor! P?durea lui Tenebre! Acela?i nume, dar totu?i nu suntem ?n p?durea scorpiei celeia, c?ci acea p?dure o cunosc.”

  ??i ai dreptate. Suntem ?ntr-o proiec?ie magic? a acelei p?duri ?i asta din cauza c-am ajuns ?n ea datorit? lui Nikkari.”

  ?Lui Nikkari? Vrei s? spui c? Nimfa ceea special ne-a ademenit ?n grot?, ca mai apoi s? ne trimit? drept carne proasp?t? cine ?tie cui ?ntr-o p?dure a umbrelor?”

  Alena zambi iar. ??i eu care credeam c? Zeal n-are ?ncredere ?n al?ii. V?d c? nu face?i excep?ie nici dvs, comandante. Ba chiar p?re?i mai speriat decat ea, c?ci… chiar nu face?i diferen?a dintre bine ?i r?u ?n acest moment.”

  ?Nu cred c? fac r?u totu?i. Odat? ce mi-ai spus c-am ajuns naiba cine ?tie unde, printr-un tunel secret. Era ?i normal s-o b?nuiesc pe cea care ne-a trecut prin el, nu crezi?”

  ?De normal era normal, ai dreptate. Doar c? ar trebui s? ai ?i pu?in? ?ncredere ?n oameni.”

  ?Nimfe, voiai s? spui, c?ci Fecioara Nikkari nu-i om la sigur.”

  ??i nici nimf? de altfel, precum demult nu-i ea fecioar?, odat? ce i-a dat na?tere lui Coallar.”

  E?ōl se opri brusc locului. ?Ce? Nikkari e str?bunica Zeului Boor?”

  ?Se poate spune ?i a?a. Doar c? pu?ini ?tiu despre asta. A?a c?, ca s? nu facem mare tam-tam din asta, ?i-a? sugera s? p?strezi secretul.”

  ?De ce m? rog? Mi se pare cat se poate de logic s? spun ?i altora despre leg?turile lor de familie, nu crezi? Cine ?tie?! Poate c? a?a vor tr?i ferici?i pan? la adanci b?trane?i.”

  Se opri ?i Alena locului dup? astfel de cuvinte. Apoi, privind ?n ochii lui E?ōl, de?i nu-i vedea prea bine din cauza ?ntunericului din jur, ?l ?ntreb?, ?Cum crezi, comandante, cum te-ai sim?i tu de cineva ?i-ar pomeni de cel pe care l-ai urat de moarte?”

  ?M-a? sim?i iritat. Poate confuz, dar ?i curios ?n acela?i timp. Cred eu.”

  ?La fel se va ?ntampla ?i Zeu Boor ?i restul familiei sale. ?i ?tii de ce?”

  ?Din cauza c? Coallar mereu le-a dorit r?ul?”

  ?A?a e. De altfel nu pu?ini oameni dragi au pierdut ei din cauza acelui rege nebun ?i ai fiilor s?i. Ceva ce le-a f?cut s? sangereze inima adesea ?i s?-l vrea disp?rut din ast? lume. Iar acum, c? Coallar nu mai e, se simt mai lini?ti?i. O lini?te care poate disp?rea ?n clipa ?n care vor afla de Nikkari, c?ci ?n locul bucuriei de-a reg?si o rud? ?ndep?rtat? vor reveni amintirile dureroase, furia, dezn?dejdea ?i frustrarea, c?ci anume asta a l?sat Coallar ?n urma lui.”

  ?Coallar ?i nu Nikkari, c?ci sunt dou? entit??i diferite pan? la urm?.”

  ??i totu?i sunt acela?i sange, comandante E?ōl. Un sange care curge ?i prin venele familiei Zeului Boor, dar totu?i o leg?tur? de rudenie pe care ei ar fi vrut-o ?ntrerupt? ?i de mult? vreme de altfel.”

  Spunand aceste cuvinte, Alena oft?. Se sim?ea trist?, chiar dac? nu vorbise despre familia ei. Chiar ?i a?a, sim?ea mare durere ?n suflet, c?ci ??i d?du seama sau mai bine zis ??i aminti ?n acele clipe de r?ul pe care ?i ea, ?mpreun? cu vulpile lui Inmar, ?l cauzaser? familiei lui Boor, la ordinul lui Ahi.

  ?ntr-un final ?ns?, cand comandantul o ?ntreb?, ??i totu?i, de unde ?tii tu toate astea?” Alena zambi ?i-l privi iar pe E?ōl, c?ruia ?i spuse:

  ?Pentru c?-i ceva ce mi-a fost dat s? aflu. Odat?, demult. Ceva h?r?zit de soart?.”

  ?Precum?”

  ?Precum adev?rul, comandante, c?ci de mic copil ?l v?d ?n ochii oamenilor.”

  Dup? astfel de cuvinte ?i mai ales cand sim?i o mi?care ciudat? ?n dreapta ei, Alena ?i ?ntoarse spatele lui E?ōl, continuandu-?i drumul. Nu singur?, ci cu E?ōl, care o urm? la doar un pas distan?? ?i asta pentru c?, prin ceea ce spuse, Alena reu?ise s?-l fac? curios. Da, E?ōl era din acele persoane perspicace, meticuloase chiar ?n multe lucruri, dar totu?i atat de curioase cand venea vorba de pove?ti. De aceea, s? aud? povestea trecutului cuiva, era pentru el ca o alinare, mai ales ?n vremuri triste ?i dureroase, precum cele de dinaintea r?zboiului. Ori poate din timpul r?zboiului?! Nu era atat de clar, de se ?ncepuse r?zboiul cela sau era doar momentul cela de lini?te de dinaintea furtunii, unul care r?scolea sufletele tuturor ?i-i f?cea s? se simt? atat de neputincio?i ?n fa?a Sor?ii.

  La fel se sim?ea ?i Alena ?n acele clipe: neputincioas? ?i trist?. Se sim?ea neputincioas? din cauza c? chiar nu ?tia cum vor sc?pa cu to?ii din acea mare ?ncercare pus? ?n fa?a lor de Soart?, iar trist? se sim?ea pentru c? acea p?dure ?i amintea atat de mult de clipa ?n care r?mase singur? pe lume, orfan? ?i prigonit? de to?i, pentru simplul fapt c? nu era decat o str?in?. De ce anume se sim?ise ea astfel atunci? Pentru c? Alena n-ascultase sfatul Zayleei ?i nu mersese la hotarul Pa?i Makka?-ului, ci o luase la stanga la acea r?scruce despre care-i vorbise Titanida, intrand mult mai tarziu ?ntr-o p?dure ciudat?, ce-i ap?ruse atat de brusc ?n fa??.

  ?Exact ca acum,” murmur? ea dintr-o dat?, f?candu-l pe E?ōl s? tresar? nu-?i de ce.

  ?Ca acum?” ?ntreb? el ?ncurcat. ?La ce te referi de data asta?”

  ?La cel de colo, din dreapta, care ne calc? ?ncet pe urme.”

  Privind ?nspre locul men?ionat de Alena, E?ōl v?zu ?n sfar?it cum tufi?urile se d?deau u?or la o parte de parc? cineva ar fi trecut prin ele, dar cine anume le mi?ca comandantul nu v?zu. Cel pu?in nu v?zu la ?nceput cine era cel ce le c?lca pe urme. De aceea ?i se ?ncrunt? ni?el, ?ntrebandu-se ce dr?covenie s? fie cea care-i urma. Aducandu-?i aminte ?ns? de cuvintele spuse de Alena mai ?nainte, tres?ri iar, bomb?nind dintr-o dat?, ?Umbrele!”

  ?Mai mult decat o umbr?, jivina asta e cat se poate de real?.”

  ?Vrei s? spui c?-i vie?”

  ?Cel pu?in pare a?a, odat? ce Maranam le-a dat via?? ve?nic? datorit? lui ?irākulā.”

  ?Vanamarii!” Aproape c? strig? E?ōl, acoperindu-?i brusc gura cu palma, cand Alena ?l privi cu repro?. ?Lupii ro?ii care-au atacat atunci locul ?n care v? ascundea?i. Cei despre care mi-ai povestit ?nc? fiind ?n tunel.”

  ?V?d c? ai memorie bun?,” ?l tachin? Alena. Apoi zambi. ?Dar totu?i ai dreptate. Cu toate acestea, ?sta e doar o iscoad?. Una slab?, judecand dup? energia ce-i curge prin vene, dar totu?i o iscoad? care poate transmite altora c? suntem aici.”

  ?Atunci? Ce propui? S? sc?p?m de el?”

  ?De parc? ar fi u?or de f?cut asta!” ?opti Alena.

  ?U?or n-o fi! Sunt de acord cu asta. Dar totu?i cred eu c? se merit? de ?ncercat, odat? ce suntem aici. Pan? la urm? suntem ?ntr-un loc necunoscut ?i n-o s? strice s? fim precau?i ?i s? ne lu?m m?suri de siguran??. Nu crezi?”

  ?Ce cred eu e c? n-ar trebui s? risc?m, comandante,” ?i spuse vulpea pe-un ton grav de data asta. ?De ce anume? Pentru c? p?durea asta li se ?nchin? lor ?i nu nou?. La fel ca Umbrele din jur, care le slujesc lor ?i nu nou?. Umbre care ne pot ?nconjura ?n secunde de-?i pun ?n plan sau primesc ordin, f?candu-ne pe veci captivii acestei p?duri.”

  ?Atunci? Ce-i de f?cut? S? a?tept?m doar?”

  ?Ba nu. S? ac?ion?m, dar cu grij?. Precum ?i s? facem la fel cum fac ei.”

  ?S?-i spion?m! S? spunem lucrurilor pe nume totu?i!” Spuse E?ōl, surazand.

  ??i-am zis c? e?ti perspicace cand vrei, nu?!”

  Zambetul Alenei ?l dezarm? pu?in pe comandant, care se sim?i nu-?i de ce stangaci ?i confuz, a?a, dintr-o dat?, lang? ea. Dar, sim?ind c? nu degeaba propuse Alena acel plan, decise s? se ?ncread? ?n ea, m?car odat?, ?i s? vad? ce-o urma dup? asta. De aceea ?i se trase un pic ?n spate, v?zand-o pe Alena formand vestita bil? de foc deasupra palmei stangi, dar nu ca s?-i dea mai mult spa?iu pentru a ac?iona, ci totu?i oarecum de team?, ca nu cumva bila ceea s? rateze ?inta ?i s? fie anume el cel cu urechi fumegande dup? asta. Un gand care-o f?cu pe Alena s? zambeasc? iar, c?ci nu-i spusese despre asta lui E?ōl, c? poate auzi ce gandea el. Chiar ?i a?a, nu se d?du de gol, c?ci era mai vesel a?a. M?car putea ?ti ce gandeau du?manii despre ea, cei care ajunser? atat de nea?teptat alia?i de ?n?dejde,” ?ntr-un r?zboi al fiarelor, cum ?l numea ea.

  Z?rind ?ns? ochii scanteietori ai Vanamarului, oprit fiind ?n ascunzi?ul tufi?ului ce se afla nu departe de ei, ochi v?zu?i ?i de E?ōl de data asta, Alena deveni atat de brusc serioas?. Ba chiar ?i ochii i se transformaser? ?n fl?c?ri, asemeni celor ai Vanamarului, f?cand ?i bila din mana ei s? creasc? ?n volum. O bil? care, cand ajunse s? aib? forma unei mingi de volei, ?ncepu brusc a trimite raze ro?ietice ?n jur, raze care-l cam ?ncurcar? ?i pe E?ōl, for?andu-l s? le priveasc? speriat, c?ci chiar nu putea ?n?elege ce era ?n mintea vulpii. Ce nu ?tia E?ōl ?tia Alena ?ns?, c?ci lumina ceea ?i era la ?ndeman?, pentru c?, atata timp cat lumina ro?ietic? a bilei creat? de a ei putere ?i ?nconjura, erau proteja?i ?i nev?zu?i de for?e externe. Doar Vanamarul, cel ce-i urmase pan? acolo, ?i vedea, tot datorit? puterii Alenei ?i cu voia ei, ?i care fu ?nconjurat ?i el de lumin?. Astfel, privind la dansul, atat Alena cat ?i E?ōl ?l v?zur? pe marele lup ro?u ar?tandu-le col?ii, semn c? era cat se poate de preg?tit s?-i ?nfig? ?n carnea lor de l-ar fi provocat mai mult.

  ??i totu?i n-o s-o fac?,” spuse Alena, r?spunzand astfel la ?ntrebarea gandit? de E?ōl, de-o s?-i atace Vanamarul ?ntr-un final sau nu.

  ?De ce e?ti atat de sigur??” O ?ntreb? comandantul, ?i mai ?ncurcat de data asta.

  ?Pentru c?-i ?i el un prigonit. Un outsider al Vanamarilor, dar totu?i unul care ne poate fi de folos.”

  ?Nu v?d cum, dac? sincer.”

  ?Simplu: transformandu-l ?n spionul nostru, de?i ei l-au vrut spionul lor. Pentru asta vom folosi un pic din ?iretlicul vulpilor. ?i, cu pu?in noroc, putem ie?i de aici teferi ?i nev?t?ma?i.”

  Nu prea convins de planul vulpii, E?ōl d?du totu?i din cap c? era de acord. Un accept care-o f?cu pe Alena s?-i zambeasc?, punandu-l iar ?n ?ncurc?tur?, c?ci demult nu se sim?ise E?ōl straniu lang? o femeie. Mai ales lang? una ?ireat? a?a cum p?rea s? fie vulpea. Dar totu?i o femeie de?teapt?, era sigur el de asta, c?ci de ajunser? teferi pan? acolo ?i mai ales de se salvase dup? rana crunt? pe care o c?p?tase pe campul de lupt? ?nsemna c? era totu?i un suflet menit s? tr?iasc? o via?? lung?. De aceea ?i decise s-o asculte, m?car pe moment. ?i, de-o fi s? e?ueze planul ei, atunci s-o gandi el la ceva sigur ca s? scape teferi de acolo, c?ci nu era prima dat? cand se afla ?n ?ncurc?tur? comandantul ?i mai ales nu era prima dat? cand se sim?ea el stangaci lang? o femeie. Asta ?ns? nu-i umbrise nicicand nici gandirea logic? ?i nici nu-l f?cu s?-?i uite abilit??ile ?nn?scute de soldat, unul trecut prin multe b?t?lii dure ?n care salvase atatea vie?i pe lang? a sa.

  Tres?ri E?ōl, revenind din acea ciudat? visare, ?n clipa ?n care observ? bila Alenei desf?candu-se ?n ?ase bile mai mici. Sclipeau toate ?n aceea?i lumin? ?i aveau toate ?ase aceea?i m?rime. Ceva ce i se p?ru straniu, mai ales cand le v?zu ?ncercuindu-i pe ei doi ?i pe Vanamar. Dar, de?i tare ar mai fi vrut s? ?ntrebe care era faza cu bilele, t?cu malc, dandu-?i seama c-ar fi putut ?ntrerupe magia. ?i f?cu bine, c?ci, dintr-o dat?, o v?zu pe Alena, care nu-l sc?pase pe Vanamar din ochi nici pentru o clip?, formand o alt? bil? deasupra palmelor f?cute c?u?, chiar ?n dreptul pieptului. O bil? neagr? de data asta, a c?rei culoare se schimba treptat, f?r? a-?i pierde nuan?a ?ntunecat? totu?i, de parc? ar fi fost o sfer? cu lichid straniu ?n?untru. Una care se desprinse ?ntr-un final de palmele Alenei ?i, mi?cat? parc? de puterea razelor bilelor ro?ii, care erau ?ndreptate spre ea, bila neagr? se ?ndrept? direct spre Vanamar. Odat? ajuns? chiar lang? botul lui, bila neagr? se opri din mi?care, for?andu-l astfel pe Vanamar s-o priveasc? ?int?. ?i, atat de brusc c? pan? ?i E?ōl tres?ri cand asta se ?ntampl?, bila neagr? plesni, ?mpro?candu-l pe Vanamar peste fa?? cu un ciudat lichid incolor.

  ?A naibii dr?covenie,” gandi E?ōl dintr-o dat?. ?Era neagr? bila. Cum e posibil ca lichidul din ea s? n-aib? nicio culoare?”

  ?Pentru c-a fost doar iluzia c?-i neagr?,” auzi el r?spunsul Alenei ?n capul lui, un r?spuns care-l mir? nespus, c?ci nicicand nu crezuse c? ea-i putea vorbi telepatic ?i mai ales c? el putea auzi astfel de ganduri. Alena ?ns?, f?r? s? atrag? prea mare aten?ie uimirii v?zut? ?n ochii lui, zambi doar, dup? care, cu voce calm?, ?i spuse, ??i totu?i e o iluzie care o s? lucreze ?n favoarea noastr?.”

  ?Nu v?d cum,” ?i ?opti comandantul de aceast? dat?.

  ?O s? vezi,” fu r?spunsul scurt al Alenei. Dup? care, cand Vanamarul, care fusese complet supus vr?jii ei, le ?ntoarse spatele, ?ndep?rtandu-se de ei, fu prima care-l urm?.

  E?ōl o urm? curand dup? asta. Era ?ns? confuz ?i al naibii de iritat nu-?i de ce. Da, se sim?ea straniu, c?ci prea ?ntuneric era ?n jurul lor, cu acele bile ro?ii ciudate urmandu-i ?i mai ales… c? ei ajunser? s? urmeze un lup magic, care-i urmase pan? atunci pe ei. ?De parc? alt? nebuneal? decat s? ne juc?m de-a spionii n-am fi putut g?si,” bomb?ni el dintr-o dat? sub nas.

  This story has been taken without authorization. Report any sightings.

  ??i totu?i o nebuneal? care ne poate servi ?n viitor,” auzi el vocea Alenei destul de clar ?n urechi, de?i ea se afla la destui pa?i ?n fa?a lui. ??i… s? ?tii, comandante, c? nu-i chiar atat de r?u s? fii spion.”

  ?De ce m? rog crezi asta?” O ?ntreb? el, ?ncruntandu-se.

  ?Pentru c? astfel afli cu adev?rat ce gandesc al?ii despre tine.”

  R?spunsul scurt al vulpii, dar totu?i ?n?elept, ?l f?cu pe E?ōl s? ofteze. Avea dreptate ea, era sigur de asta. Dar totu?i… nu putea el s? se calmeze ?i pace ?n acea stranie p?dure a umbrelor. Tot ce putea face era s?-i urmeze pe Alena ?i pe Vanamar, ?n t?cere, a?teptand cumva cu sufletul la gur? deznod?mantul aventurii lor ?ntr-o lume magic? ?n care nu crezuse nicicand pan? atunci c? va putea ajunge vreodat?.

  ***

  ?Unde suntem?” ?ntreb? E?ōl uimit cand ajunser? nu departe de-un loc cu adev?rat magic. Era traversat de un mic parau cu ap? de-un albastru ?ntunecat, cu desene ciudate pe ea formate de umbrele apei ?i, de-o parte ?i de alta a paraului, se vedeau dou? maluri stancoase, de?i se aflau ?nc? ?n p?dure, acoperite de mu?chi verde ?i de alte ierburi c???r?toare. La fel, de-o parte ?i de alta a paraului, se vedeau diver?i arbu?ti,l ?i copaci stranii ca form? ?i cu trunchiuri mai sub?iri ?i mai groase. Copaci apleca?i mult deasupra apei, de parc? ar fi fost dornici s?-i asculte muzica sau poate plansul din adancuri.

  ??n tab?ra Vanamarilor ro?ii,” ?i r?spunse Alena, oprindu-se lang? trunchiul gros al unui copac secular. De altfel era singurul copac de a?a grosime ?n acea zon?, de?i, pan? s? ajung? acolo, mai d?duser? de destui astfel de copaci ?n calea lor. Acest copac ?ns? era diferit de restul celor din jurul lui, c?ci se ridica falnic la cer ?i nu se apleca deasupra apei. La fel era straniu la el faptul c? cre?tea direct dintr-un p?mant pietros, cu diverse roci ?n jurul trunchiului s?u gros de altfel, atat de gros c? probabil zece b?rba?i zdraveni nu l-ar fi cuprins chiar ?i de s-ar fi ?inut de maini. ?i, pe lang? rocile celea stranii din jur, era destul mu?chi verde acoperindu-le, precum se urca mu?chiul cela mult ?i pe trunchiul copacului, transformandu-l ?ntr-un ciudat uria? moale ?i pl?cut la atingere.

  ??n tab?ra Vanamarilor?” ?ntreb? E?ōl cu ochii cat cepele. Apoi, gr?bind un pic pasul, se apropie de vulpe, privind ?n aceea?i direc?ie ca ?i ea. ?De ce e?ti atat de sigur? de asta?”

  ?Pentru c-am mai trecut pe aici,” ?i r?spunse ea tot ?n ?oapt?. Un r?spuns care-l ?ncurc? enorm pe E?ōl.

  ?Ai mai trecut? Cand anume?”

  ?Copil fiind. La doar ore dup? ce-am ?ntalnit-o pe Zayleea ?n zona stancoas? a Ka?ka? Pēy-ului.”

  E?ōl scutur? brusc din cap, exact a?a cum f?cu ?i Vanamarul aflat pe podul de lemn ce traversa paraul, oprit de altfel la doar ca?iva pa?i dup? ce c?lcase pe el. O mi?care v?zut? ?i de E?ōl ?ntr-un final, cand privi ?n aceea?i direc?ie ca ?i Alena. V?zu astfel ?i comandantul cum, atat de brusc c? fu cu adev?rat magic, licurici stranii se ridicar? din ape, licurici nu minusculi ca cei v?zu?i la Cascada Licuricilor din P?durea Tenebre, ci unii ce sem?nau a f?clii de cam 5 cm m?rime. ?i, tot cu ochii pe acele f?clii vii, E?ōl scutur? iar din cap, de parc? ar fi imitat Vanamarul de pe pod, ?ntreband dup? asta, ?Cand ai fost mic? ai venit aici? Dar… de ce n-ai spus asta mai ?nainte?”

  ?Mai ?nainte? Cand anume?” ?ntreb? Alena surazand de data asta.

  ?Cand am intrat ?n p?dure de exemplu.”

  ?N-a?i ?ntrebat, comandante. De a-?i fi ?ntrebat, v-a? fi spus c-am mai trecut pe aici.”

  ??i totu?i ai fi putut m?car ?n treac?t s?-mi spui despre asta,” murmur? E?ōl, ?afnos. ?Ne-ai fi scutit pe to?i de-o durere de cap.” Alena ?l privi ?ncurcat?. ?Adic?… de-o preocupare, c?ci chiar n-am putut respira calm cat am venit ?ncoace, gandindu-m? c-om ajunge cine ?tie ?n ce v?g?un? de animal magic.”

  ?Poate asta ?i-a fost inten?ia, nu crede?i?” ?l ?ntreb? Alena pe-un ton viclean, tachinandu-l.

  ?S? m? vezi p?pat de un animal s?lbatic?” O ?ntreb? E?ōl, ?ncruntandu-se iar.

  ?Ba nu. S? v? fac s? v? gandi?i mai mult la valoarea vie?ii, c?ci… anume ?n astfel de clipe apreciaz? unul via?a ?i nu atunci cand ?i este bine.”

  Avea dreptate vulpea spunand astfel de cuvinte. ?i el, ca ?i restul oamenilor, nu se gandise prea mult la valoarea vie?ii mai ?nainte. Doar dup? ce amenin?area r?zboiului fu iminent?, ?n?elese cat irosise din via?? ?i cate pierduse de altfel. Precum… familia, c?ci p?rin?ii ?i muriser? cat era ?nc? tan?r, iar copii n-avea, c?ci gandise c?-i va fi mai bine singur. Ceva ce ajunse s? regrete ?n acele clipe de grea cump?n?, c?ci, de i s-ar fi ?ntamplat ceva ?n acel r?zboi, neavand copii ?i nici fra?i, al s?u neam ar fi disp?rut odat? cu el ?i pentru totdeauna.

  ??i totu?i n-ar trebui s? gandi?i astfel,” ?i spuse Alena, sco?andu-l din acea ciudat? lume a amintirilor ?n care intrase atat de brusc. E?ōl o privi apoi ?ncurcat. ?M? refer la regrete, c?ci nu ?ti?i de via?a asta va pus gand r?u pan? la urm? sau nu.”

  ?Citi?i ganduri mai nou?”

  ?Le-am citit mereu, dac? ceva. Doar… n-a?i fost con?tient de asta.”

  ?Ceva ce totu?i nu-mi place mie dac? sincer.”

  ?Ca ?i restul celor care-?i dau seama c?-s ca o carte deschis? ?n fa?a altora de altfel. Dar… totu?i, nu-i ceva ce-am f?cut inten?ionat. E doar un dar de la natur?, pe care am ajuns s?-l apreciez.”

  ??i totu?i ar trebui m?car s?-l ?ine?i ascuns de tot ?l ave?i,” ?i spuse E?ōl, un pic iritat, c?ci chiar se sim?ea incomod dup? ce aflase c? nu-?i putea ?ine gandurile doar pentru el. ?M?car n-a?i fi trebuit s?-mi da?i de ?tire c? ?ti?i ce gandesc. Acum chiar c-o s? trebuiasc? s? m? gandesc de dou? ori ?nainte de-a gandi ceva.”

  Alena surase. ?Nu-i nevoie, s? ?ti?i, c?ci nu stau eu s-ascult chiar tot ce gandi?i. ?i… le aud doar dac? sta?i atat de aproape de mine. La ca?iva pa?i distan?? sunte?i ?n perfect? siguran??. Iar acum, s? mergem! Nu putem r?mane ?n urm?!”

  Privind ?n urma Alenei, care pornise ?n urma Vanamarului ce traversase deja podul de peste micul parau, E?ōl se ?ncrunt? iar. ?M?car e sincer? cand e nevoie de asta,” ??i spuse el odat? ajuns singur. Chiar ?i a?a, aducandu-?i aminte c? Alena ?i putea citi gandurile, chiar dac?-i spuse c? nu le auzea ea de nu st?teau al?turi, decise totu?i s? fie precaut ?i-o urm? ?n t?cere. Ba chiar ?i gandurile ?i le cumin?ise, c?ci cam ?ncepuser? ai zburda prin minte, ?n c?utare de multe… regrete.

  La jum?tatea pode?ului ?ns? E?ōl se opri. Se ?ntampl? asta ?n clipa ?n care auzi ciripitul vesel al p?s?rilor din ?nalturi. Se auzea undeva o privighetoare, un cintezoi de undeva din stanga, o cioc?nitoare ce b?tea insistent ?n copacul cel gros ?i, chiar deasupra lui, zbur? ?n plin cantec un Botgros multicolor.

  Anume penajul superb al Botgrosului, care se l?s? plutind pe deasupra apei luminate de straniile f?clii-licurici, ?l f?cu pe E?ōl s? zambeasc?. ?Atata frumuse?e ?ntr-o p?dure a umbrelor,” ?opti el ?ntr-un final, complet vr?jit de magia locului. Apoi, cand auzi de undeva din fa?? glasul pl?cut al unei mierle, o c?ut? imediat cu privirea, c?ci mereu adorase glasul mierlei ?n p?durile falnice, atunci cand ?i era atat de pl?cut pe suflet.

  ?oapta Alenei ?ns?, auzit? tot din fa??, ?l deconect? de magia locului ?i-l f?cu s-o priveasc? numaidecat. O v?zu astfel f?candu-i cu mana s?-l urmeze, iar E?ōl gr?bi numaidecat pasul, c?ci ??i d?du seama c? cu toat? frumuse?ea locurilor tot nu putea r?mane singur acolo. Nu c? s-ar fi temut, c?ci pericolele pandesc uneori chiar ?i ?n locuri sigure, ci pentru c?… era pan? la urm? ?nso?itorul unei dame, iar ego-ul masculin nu-i d?dea pace s-o lase singur?.

  Gr?bind pasul, E?ōl o ajunse cat de curand pe Alena din urm?. O ajunse aproape de o potec? umbrit?, din dep?rtarea c?reia se vedeau doi c?rbuni ?ncin?i, spintecand zarea. ?Ochii Vanamarului,” cum ?i l?muri Alena de cum ajunse lang? ea.

  ?De ce e?ti atat de sigur? c?-i anume acela ?i nu altul?”

  ?Pentru c? un altul nu ne-ar fi sim?it. ?sta ?ns?, cu toat? vraja aruncat? asupra lui, tot reu?e?te din cand ?n cand s? se desprind? de ea ?i s? ne caute cu privirea, c?ci i-am r?mas ?n ganduri. A?a cum s-a ?ntamplat pe pod. Doar c? acolo nu ne-a v?zut.”

  ?Eu m? gandeam ?ns? c? vraja locului ?l fermecase ?i de asta s-a oprit.”

  Alena surase iar. ?De parc? fiarele de tipul Vanamarilor pot fi impresionate de magia locurilor.”

  ??i totu?i nu po?i nega c? ?i-au ales loc de cas? anume un astfel de loc magic. Unul cu adev?rat superb, care chiar n-am ?tiut c? exist?.”

  ?Dar totu?i un loc ce se supune r?ului, comandate! ?i-i p?cat.”

  ?Nu v?d de ce, c?ci nu cred c? locurile ?n care s?l??luie?te r?ul ar trebui s? arate ?ntotdeauna uscate ?i deplorabile. Mai iube?te el, r?ul, ?i astfel de locuri, nu crezi?”

  ?Poate ?i ai dreptate. Dar totu?i… mi-ar pl?cea ca locul ?sta s? nu apar?in? Vanamarilor,” ?opti Alena, trist?, continuandu-?i drumul.”

  ?Din cauza a ceea ce s-a ?ntamplat acum dou? decenii?”

  ?A?a e. De altfel nu doar din cauza acelei ?ntampl?ri, ci ?i din cauza c? multe suflete au pierit din cauza Vanamarilor. Suflete nevinovate, care… meritau s? tr?iasc?.”

  E?ōl se ?ncrunt?. ?i, de?i ar fi trebuit s?-?i ?in? gura, tot ?i spuse Alenei, ?Exact ca Siarii, ce-i ataca?i mereu de Ahi, cu ajutorul vostru de altfel.”

  Alena ?l privi, ?ncruntandu-se. Apoi, ?afnoas?, ?i spuse, ??i totu?i n-a fost pentru c? ne-am dorit noi asta neap?rat.”

  Fu randul lui E?ōl s? surad?. ?Prin?esa Zeal are totu?i dreptate. Iubesc vulpile s? dea vina pe al?ii. Dar… trebuie s? recunosc totu?i c? e mai s?n?tos pentru blana voastr? astfel.”

  Dup? ce spuse aceste cuvinte, E?ōl gr?bi pasul, l?sand-o pe Alena destui pa?i ?n urma sa. Chiar ?i a?a, chiar dac? vulpea nu-l urm? numaidecat, tot sim?i el c-o atinser? ale lui cuvinte ?i c? era mai mult decat dornic? s?-i suceasc? gatlejul ca la puii fragezi doar ca s?-l ?nve?e minte. Ceva ce nu se ?ntampl? pan? la urm?, c?ci, se pare, avea nevoie de el.

  Reu?i ?ns? Alena s?-l bage ?n sperie?i, cand acesta, ?ntorcandu-se spre stanga s? vad? de-l urma, d?du cu ochii de-o vulpe destul de mare, de-o blan? ro?cat-c?r?mizie, de nuan?? ?ntunecat?, la doar un pas ?n spatele lui. O vulpe ai c?rei ochi sticleau s?lbatic ?n ?ntunericul nop?ii din jur ?i-a acelor bile ro?ii ce-i urmau ?nc?. Ochi care de altfel ?l puser? pe E?ōl ?n ?ncurc?tur?, c?ci nu era el sigur cine anume ?l urma. Doar cand auzi vocea Alenei, doar ?n capul lui iar, se calm?, c?ci ea-i spuse, ?Pentru un om ?curajos,” a?a cum a-?i vrut s? p?re?i mai ?nainte, sunte?i destul de la?, comandante.”

  ?N-ai fi de-ai da peste o fiar? s?lbatic? cand te ?tiai al?turi de un om?”

  Vulpea rase. ?Cel pu?in ?tiai cu cine aveai de-a face. Nu po?i nega asta.”

  Nu, da: E?ōl nu putea nega c? vulpea avea iar dreptate. ?tiuse prea bine cine-i st?tea al?turi. Chiar ?i a?a, uitase cine-i ea, pentru secunde doar, ?i asta din cauza c? i se confesase adesea despre al ei trecut, de parc? ar fi g?sit ?n persoana lui o persoan? de ?ncredere. Ganduri pe care le alung? E?ōl rapid din minte, surprinzand privirea vulpii a?intit? asupra lui. Ba-i ?i spuse sec dup? asta, ?ntorcandu-i spatele, ?N-o lua personal. I se putea ?ntampla oricui.”

  ?Dac? zici!” Murmur? vulpea, urmandu-l.

  Dintr-o dat? ?ns?, z?rindu-l pe Vanamar oprindu-se locului, Alena se opri ?i ea. Se opri vulpea chiar ?n fa?a lui E?ōl, for?andu-l s? stea ?i el locului. Ba chiar scutur? din cap c? nu cand v?zu c? comandatul vruse s? spun? ceva. O mi?care care-l ?ncurc? pe E?ōl, c?ci nu ?n?elese prea bine la ?nceput de ce f?cuse ea asta. Doar cand z?ri ap?rand pe acela?i drum, din toate p?r?ile ?i ?nconjurandu-i, destui Vanamari, ??i d?du seama c-o cam sfecliser?. Ba chiar sim?i c? i se uscase ?n gat cand v?zu masivii lupi mergand direct spre ei, siguri c? prada n-o s? le scape din labe.

  Spre deosebire de E?ōl ?ns?, care nu-i sc?pa pe Vanamari din ochi ?i a?tepta cu sufletul la gur? momentul ?n care aceia o s?-l pape, Alena era sigur? pe ea ?i destul de calm?. Se roti doar ?ncet pe cele patru labe, privind mai apoi ?int? spre cel mai mare dintre Vanamari, un lup de-o blan? ro?cat? spre cenu?iu, semn c? trecuse prin destule vremuri grele la via?a lui. ?i nu doar blana ?i tr?da via?a grea, ci ?i ochii, ai c?ror privire ?n?sprit? transmitea ?ntunecimea sufletului lui, ?A?a cum poate doar Vanamarul ?irākulā s? priveasc? la lume,” gandi Alena ?ntr-un final, exact ?n clipa ?n care ?irākulā ?i cei zece lupi ce-l urmau trecur? pe lang? locul ?n care ea ?i E?ōl se aflau ?n acel moment.

  ?n clipa ?n care ?irākulā trecu pe lang? Alena, E?ōl ?ntoarse pu?in capul ca s? vad? ce-o s? se ?ntample cu acela. Nu respira s?rmanul comandant ?ns?, de team? s? nu atrag? aten?ia masivilor lupi ro?ii asupra sa. Chiar ?i a?a, ??i sim?ea inima b?tandu-i nebune?te ?n piept, de?i crezuse c? o astfel de fiar? nu-l putea b?ga ?n sperie?i. Se ?n?elase ?ns?, c?ci chiar ?i de era iscusit ?n lupt?, E?ōl tot nu i-ar fi putut face fa?? Vanamarului, nu de unul singur, ?i era cat se poate de con?tient de asta. Din aceast? cauz? ?i privi ?ntr-un final spre Alena, pe care o v?zu mi?candu-se pe pernu?ele moi ale labelor ca s? poat? privi ?n urma Vanamarilor, cei care se ?ndreptau spre ?Iscoada” pe care ei o urmaser? pan? acolo, care era deja ?nconjurat? de al?i 15 sau poate 20 de Vanamari.

  ?Caut? ceva!” Spuse Alena dintr-o dat?, f?candu-l pe E?ōl s? tresar? ?i s-o priveasc? ?i mai uluit ca mai ?nainte. De spus ?ns? nu spuse nimic, de team? s? nu fie auzit. Alena ?ns? ??i continu? nestingherit? gandul. ??i cred c?-i ceva legat de ?Iscoad?!”

  ?Ce te face s? crezi asta?” ?ndr?zni ?ntr-un tarziu comandantul s? ?ntrebe.

  ?Ura din privirea demonului ?stuia. O ur? ?ndreptat? spre s?rmanul suflet de colo ?i nu spre noi.”

  ?Vrei s? spui c? nu ne-a sim?it?”

  ?A?a e, chiar dac? crezusem c? n-o s? fiu ?n stare s? ne ascund de-a lui privire. Cel pu?in nu aici. Cu toate acestea suntem ?n siguran??. Pe moment.”

  ?Iar asta ??i d? siguran?a s? afli ce anume pun la cale, nu?”

  ?A?a e. Dac? tot Nikkari ne-a adus aici atunci trebuia s? fie pentru ceva. Eram sigur? de asta.”

  ?Chiar ?i a?a, ai spus c? nu din cauza lui Nikkari am ajuns aici. De ce?”

  ?Pentru c?… n-am vrut s?-?i faci idei gre?ite, c?ci Nikkari nu ne-a trimis aici, sortindu-ne pieirii.”

  ?Dar nici nu cred c? ne-a vrut binele, ?tiind unde anume ne-a trimis: direct ?n gura larg deschis? a Vanamarilor, nu crezi?”

  Alena surase iar. ??i mai zicea?i de mine c? n-am ?ncredere ?n al?ii. Sunte?i exact ca mine, comandante!”

  ?Am zis eu asta?!” O ?ntreb? E?ōl, confuz. ?Din cate ?mi aduc aminte, cea care a spus c?-s mai ne?ncrez?tor chiar ?i decat Prin?esa Zeal ai fost tu.”

  ?A?a s? fie?! Nu, dac? zici?!” R?spunse Alena plictisit?, de?i sim?ea adrenalina curgandu-i prin vene. Ba chiar sim?i nevoia s?-l mai tachineze pu?in pe E?ōl, ?n care sim?i frica strecurandu-i-se ?n oase. Doar c? l?s? acest gand pentru alt? dat?, schimband o privire juc?u?? pe una ?nc?rcat? de ur? cand ?l auzi pe ?irākulā ?uierandu-i printre din?i Iscoadei:

  ?Dac? tot te-ai ?ntors… sper s? fie pentru c-ai ceva important la schimb, Domas! De nu… ?tii prea bine ce ?i se poate ?ntampla!”

  Cel numit Domas ??i plec? pu?in capul cand ?irākulā se opri ?n fa?a lui. Apoi, dup? ce privi pu?in ?n jur, la fo?tii lui tovar??i, care-i deveniser? du?mani ?ntre timp, spuse, maraind cuvintele, ?Da, am ceva important de spus, c?ci m-am ?ntalnit nu demult cu st?panul Maranam.”

  Auzindu-l pe Domas pomenindu-l pe Maranam, E?ōl ?i Alena schimbar? priviri. Niciunul nu spuser? nimic ?ns?. Doar E?ōl ?i f?cu cu capul vulpii s? mai fac? ca?iva pa?i ?n fa??, ca s? asculte mai bine, iar cand Alena ?ncuviin??, pornir? ?ncet spre Vanamari. Se oprir? ?ns? doar dup? zece pa?i, la cam dou?zeci de pa?i de Vanamari, gandind totu?i c? poate n-ar trebui s? ri?te atat de mult, odat? ce puteau auzi totul prea bine ?i din locul de unde se aflau. Dup? care, oprindu-se, se privir? iar, dandu-i de ?n?eles celuilalt c? gandeau astfel la fel.

  Cel uimi ?ns? pe E?ōl nu fu s? aud? conversa?ia ulterioar? a Vanamarilor lui ?irākulā, ci s-o vad? pe Alena transformandu-se chiar ?n fa?a ochilor lui. Ceva ce mai nu-l f?cu s? scoat? ?n strig?t de uimire. ?nghi?i ?ns? strig?tul cela cand ?i ajunse la jum?tatea gatlejului, acoperindu-?i dup? asta gura cu palma s? fie sigur c? n-o s?-i scape strig?tul cela totu?i, f?r? voia lui. Un strig?t care st?tu cumin?el la locul lui, c?ci E?ōl ?l putu controla ?n cele din urm?. Ce nu-?i putu controla ?ns? fu uimirea ?i curiozitatea ?i de asta se apropie mai mult de Alena cand o v?zu pe aceasta formand iar vestita bil? de foc deasupra palmei stangi, ceva ce-i d?du inten?ia c? avea de gand s? atace Vanamarii. Din aceast? cauz? ?i-o atinse E?ōl pe um?rul drept, dand din cap c? nu dup? aceasta, semn c? nu era o idee bun?. Semn care o f?cu pe Alena s? se ?ncrunte. Dup? care, cand ??i sim?i ochii umezi, c?ci moartea mamei ei ?i reveni ?n minte, privi ?n alt? parte, c?ci chiar ura Alena s? fie v?zut? plangand.

  Privi ?ns? curand spre Vanamari, cand ?l auzi iar pe ?irākulā maraind printre din?i, ?St?panul Maranam e aici? Nu vorbi prostii, Domas! De-ar fi fost aici st?panul Maranam ?i nu ?n al s?u regal al umbrelor, l-a? fi sim?it f?r? doar ?i poate.”

  ??i totu?i nu l-ai sim?it tu de n-ai ?tiut asta,” spuse Domas cu v?dit? batjocur? ?n glas. Auzind ?ns? maraitul aprig al unuia dintre Vanamari, chiar ?n urechea stang?, ?i ar?t? ?i el col?ii, semn c? n-o s? se lase jupuit de piele f?r? lupt?, dup? care privi iar la ?irākulā, c?ruia ?i spuse, ?Am un mesaj s?-?i transmit de la el.”

  ?Care anume?” ?uier? ?irākulā printre din?i, c?tr?nit s? afle c? Maranam nu-l c?utase pe el, ci pe Domas.

  ?S? fim pe campia estic? a Pa?i Makka?-ului ?n dou? zile de acum ?ncolo. ?i… ne-a spus s? nu venim singuri, ci s-o aducem ?i pe Titanida Tīmai cu noi.”

  Un urlet ?ngrozitor ie?i din gatlejul lui ?irākulā ?n momentul ?n care-l auzi pe Domas pomenind numele Titanidei Urii. Urlet care-i f?cu pe to?i s? tresar?, inclusiv pe Domas, care, de?i ?tia prea bine ce-i putea pielea lui ?irākulā, tot nu se putea obi?nui cand acesta urla ca apucatul. Apoi, cand ?n?elese ?n sfar?it c? reu?ise astfel s? se r?zbune, m?car astfel pe-al s?u mare du?man, Domas privi ?n alt? parte, ranjind ciudat, c?ci a?teptase momentul cela de mult? vreme: s? scape de ?irākulā ?i s?-?i ia tronul pe care acesta ?l luase demult de la el. Cum anume s?-l ia ?napoi tronul cela? Simplu: sc?pand de ?irākulā pe campul de lupt?, a?a cum avea de gand s? fac? de ?ndat? ce-ar fi avut ocazia.