Doar un fum cenu?iu se mai z?rea ie?ind din p?dure ?n timp ce campia din fa?a Barierei Rophionilor, cea care mai fumega ?nc? dup? ce Fenrir ?i d?du foc cu a sa putere, p?rea atat de calm? ?n ciuda parjolului suferit. Ici ?i colo pe ea, printre mormanele de cenu?? fumegand?, se mai z?rea cate un o?tean du?man c?zut mi?candu-se. Acea mi?care ?ns? nu era o dovad? a vie?ii ce ?nc? curgea prin al lor trup, ci se datora faptului c? puterea lor magic?, cea indus? lor de Tenebre ca s?-i poat? controla, le p?r?sea corpul dup? a lor moarte. La fel acea mi?care se datora ?i fumului din jur, unul magic parc?, c?ci p?rea mai degrab? o cea?? decat fum, de?i se v?zuse clar c? P?durea Rophion ardea, undeva ?n dep?rtare, luptandu-se probabil cu inamicul ca s? poat? vedea ?i maine soarele pe-un cer albastru, sclipitor.

  Anume la acest fum se uitau Fenrir ?i restul celor din spatele Barierei. Se uitau cu mare aten?ie, sim?ind o stranie senza?ie ?n piept. Sim?eau de parc? un mare vierme al temerii li se strecurase ?n suflet ?i, dup? ce luase ?n posesie centrul lor de energie, ?ncepuse s? se zvarcoleasc? ?ntruna, f?candu-i s? se simt? neputincio?i ?i atat de la?i ?n fa?a Sor?ii. Era ?ns? doar o senza?ie natural?, una cauzat? de tot ce se ?ntampla ?n jurul lor, c?ci, or fi fost mul?i dintre ei fiin?e magice, din cei care controleaz? puteri ?i r?stoarn? lumi, punand ?n locul celor slabi regi puternici, dar, ?n acela?i timp, erau ?i simple fiin?e vii, tem?toare ?n fa?a mor?ii.

  ?La fel ca ?i cei ce-au c?zut deja!” Murmur? dintr-o dat? Mago, iar al lui murmur ?i f?cu pe ceilal?i s? tresar?, privindu-l ?ncurca?i.

  ?n special se uit? ?int? la el Nathaniel, c?ci nu putea ?n?elege defel ce-l f?cuse pe al s?u prieten s? spun? astfel de cuvinte. Mago ?ns?, privind ?n fa??, la campia acoperit? de aburi albi ?i fum suriu, p?ru s? nu-l vad?. Da, cu adev?rat Mago p?rea s? nu vad? nimic altceva ?n jur decat fumul ?i aburul cela, unul care ?l ?nconjura parc? ?i pe el de pretutindeni, f?candu-l s? simt? fiorul rece al temerii strecurandu-i-se ?n oase ?i f?candu-l s? tremure ?ntruna.

  Probabil din cauza asta ?i tres?ri el cand Nathaniel ?i atinse bra?ul drept. Apoi, privindu-l pe acesta cu ochi pierdu?i, Mago v?zu un om straniu al?turi de el, un om c?ruia nu-i putea deslu?i chipul. Din aceast? cauz? ?i ?nchise pentru cateva clipe ochii, sim?indu-se ame?it. Dup? care, ?nc? cu ochii ?nchi?i, ?ntreb?, ?Cine e?ti tu?”

  Nathaniel f?cu ochi mari de uimire, la fel ca restul. ?Cine sunt eu?” Fu ?ntrebarea tamp? a lui Nathaniel. ?Cum adic? cine-s eu? Mago, sunt eu, Nathaniel.”

  ?Aaa,” r?spunse acesta din urm?, evaziv. ?Credeam… credeam…” Apoi, f?r? s?-?i termine gandul, ?nc? sim?ind o grea ap?sare pe creier, le ?ntoarse spatele celorlal?i. ?i, la pas lent, privit din toate p?r?ile de o?tenii Rophion, de cei ai lui Island ?i chiar de Ghoulii care st?teau al?turi de Siari, Mago se ?ndrept? spre acela?i copac sub care st?tuser? Nathaniel ?i Arion cat avuser? ei acea discu?ie de suflet cu Palar.

  V?zandu-l plecand astfel, f?r? s? priveasc? ?n urm? ?i abia tar?indu-?i picioarele, ceilal?i se ?ntrebar? ?ntr-un glas, ?Ce-i cu el?” Cei care nu puseser? acea ?ntrebare, dar de la care se p?rea c? se a?teapt? un r?spuns, scuturar? din cap, semn c? nu ?tiau.

  Privir? ?ns? cat de curand c?tre Izkina cand acesta spuse, ?E din cauza fumului ?i-a aburului! Anume el pare s?-i controleze voin?a lui Mago.”

  ?S?-i controleze voin?a? De ce?” ?ntreb? Nathaniel.

  ?Asta deja n-o mai ?tiu. Ce ?tiu ?ns? e c? a?a se ?ntampl? cu oamenii slabi, atunci cand ace?tia sunt influien?a?i de puterea cuiva.”

  R?spunsul ghoulului ?l ?nfurie pe Malon, care se burzului cat de curand la Izkina, ?Pe cine nume?ti tu slab? Hei, pe cine nume?ti tu astfel?” De ajuns ?ns? la ghoul Malon nu avu ?ansa. Asta se ?ntampl? datorit? lui Nathaniel, care ?i ie?i ?n fa??. Apoi, luptandu-se pu?in cu el, ?l ?ntoarse la locul ?n care st?tuse pan? atunci ?i-i spuse:

  ?Doar… nu f? ?i tu probleme, Malon! Cred c? avem destule deja!”

  ?Dar, Nathaniel, cum po?i vorbi astfel? Doar l-ai auzit ce-a spus! L-a numit slab pe Mago! Pe Mago, cel care e cel mai puternic dintre noi to?i!”

  ??i totu?i e primul care pare s? fi c?zut prad? vr?jii!” Aceast? replic? a lui Zorrota ?i f?cu pe to?i s?-l priveasc? cruci?i. El ?ns?, privind ?n p?mant, cu bra?ele cruci? pe piept, spuse ganditor, ??i totu?i nu pot ?n?elege a cui vraj?!”

  Auzindu-l pe ghoul pomenind de-o vraj?, Fenrir ?i Arion schimbar? priviri. Dar, de?i se ?ntrebau unul pe altul de ?tie cel?lalt ceva, nu g?sir? r?spuns ?n cealalt? privire. G?sir? acolo o ?i mai mare nedumerire, c?ci era pentru prima oar? cand se ?ntalneau c-o astfel de situa?ie ?i niciunul din ei nu p?rea destul de experimentat ca s? g?seasc? o solu?ie la ea.

  P?rea ?ns? ghoulul s? ?tie ceva. Cel pu?in b?nuia Zorrota c? era vorba de influen?a cuiva din interiorul taberei lor. De aceea ?i-i spuse lui Malon, privind ?int? ?n ochii lui de data asta, ?De ?ii la al t?u prieten, nu-l l?sa nicicand singur! Nici m?car pentru o secund?!”

  ?Ce vrei s? spui cu asta?” ?ntreb? Malon, privindu-l ?int? pe ghoul.

  ??nc? nu-s sigur, dar o s? aflu. Pan? una alta ?ns? fii cu ochii pe el. Chiar ?i cand doarme de trebuie, c?ci… ?nc? nu ?tim la ce ne putem a?tepta.”

  ?Vrei s? spui c? ne poate tr?da?” ?uier? Malon printre din?i. Era cu adev?rat pus pe har??, p?randu-i-se c? ghoulul special insinua lucruri ca s?-i ?nt?rate pe ei.

  Zorrota ?ns?, ?n?elegand prea bine de ce tan?rul reac?iona astfel, ?i spuse calm, ?Nu insinuez nimic! Doar men?ionez lucruri care se pot ?ntampla. ?i, chiar de asta se ?ntampl?, de vom fi tr?da?i din interior, se prea poate ca cel ce ne va tr?da s? nu fie vinovat de asta.”

  ?Te referi la faptul c? cineva ??i poate folosi puterea ca s?-l posede pe unul dintre noi ?i s? intre ?n tab?r??” Se interes? Fenrir.

  ?A?a e. De asta ?i spun c? nu-i momentul s? ne l?s?m pe-o ureche ?i s? fim cu ochii pe cei ce se comport? ciudat. De ce? Pentru c? sunt sigur c? nimeni din noi nu vrea s? fim lua?i prin surprindere ?i ataca?i.”

  ?Dar asta e imposibil!” Aproape c? strig? b?tranul Mūkkutti. ?Chiar ?i dac? cuiva i-ar trece prin cap s?-?i foloseasc? puterea ca s? controleze mintea cuiva, de Bariera asta nu se trece.”

  ?A?i ?ncercat asta?” ?l ?ntreb? Izkina, privindu-l pe b?tran ?n ochi.

  Mūkkutti, de?i se sim?ise sigur pe sine pan? atunci, privind ?n ochii ghoulului, se cutremur?, sim?indu-se cumva dezarmat. De aceea ?i privi cat de curand ?n alt? parte, bolmojind, ?De ?ncercat n-am ?ncercat noi. Chiar ?i a?a suntem siguri de a noastr? reu?it?, c?ci Bariera asta e creat? de for?ele noastre. ?n special e controlat? de puterea Maestrului Dike. De aceea cred eu c? e impenetrabil?. Ba nu, nu cred, sunt sigur de asta.”

  ??i totu?i ui?i un lucru, b?trane!” ?i spuse Izkina sigur pe sine.

  ?Uit?? Ce anume?” Se interes? Pā??ittiyam.

  ?C? Titanul Dike e ?n afara Barierei ?i nu ?n interior. Asta poate juca ?n defavoarea noastr?.”

  ?Imposibil dup? cum am spus,” se ?nc?p??an? Mūkkutti. ?Maestrul Dike n-ar face r?u poporului s?u cu mana sa.”

  ?Eu nici n-am spus asta. La ce m-am referit e c? atata timp cat el e concentrat pe altceva, Soarta ne poate juca o fest?. Astfel, odat? ce nu suntem siguri de nimic, cred c? nu stric? s? fim dublu, dac? nu triplu precau?i.”

  ?Ghoulul Izkina are dreptate,” spuse Island, apropiindu-se de restul ?mpreun? cu Yamu. Tocmai se ?ntorceau din sat, dup? ce-l vizitar? pe Ahi s? vad? de nu se trezise, cand auzise discu?ia celorlal?i. De aceea ?i gr?bir? ?i ei pasul, temandu-se s? nu se i?te larm? printre ceilal?i. ?C? trebuie s? fim precau?i m? refer.”

  ?Dar, bunicule, vorbim totu?i de Bariera Rophionilor. Cea despre care se spune c? e impenetrabil?.”

  ?A?a e, Sephir! A?a se spune. Doar c?… ai v?zut ?i singur?, mai ales ?n ultimele zile, c? nimic nu mai e cum pare. S? lu?m de exemplu P?durea Rophion: pan? nu demult se spunea c? ea ascult? ?n ?ntregime doar de Dike. Acum ?ns? e influen?at? atat de Parca, cat ?i de Tenebre ?i Pakai. Astfel… nu mai suntem siguri de nimic. Nici de Barier?.”

  ?Dac? e s? stau s? m? gandesc mai bine la asta, cred c? ai dreptate, Titane Island,” murmur? Yamu ganditor, ?ntorcand privirile celorlal?i asupra sa. El ?ns?, f?r? s?-i priveasc?, spuse, ?M? refer aici la P?dure ?i la Barier?. Din cate ?in minte, atunci cand am construit noi acest sat ?i am ridicat ?i Bariera s? ne protejeze, am reu?it noi asta doar dup? ce am legat puterea ei de cea a p?durii. Sau… m? ?n?el cumva, b?trane Pā??ittiyam?”

  ?Ba nu, Yamu, nu te ?n?eli,” spuse Pā??ittiyam cu glas tremurand, aducandu-?i aminte c? era a?a cum spunea Yamu. ?Anume astfel ne-a reu?it s? ne protej?m de multe atacuri du?mane. ?i am construit noi aceast? Barier? unindu-i puterea de cea a P?durii tocmai pentru faptul c? eram absolut siguri c? P?durea Rophion nu poate fi influen?at? de nimeni altcineva. Se pare ?ns? c? ne-am ?n?elat, c? de P?durea cade prad? influen?ei r?ului, atunci ?i acest zid al nostru… cade!”

  Cuvintele b?tranului Pā??ittiyam ?i f?cur? pe to?i s? se cutremure. Ba chiar mul?i dintre ei ?nghi?ir? ?n sec, saliv? amar? de altfel, ?i stranser? cu putere ?n man? arma: suli?e, l?nci, s?bii ?i arcuri, c?ci dup? ce-i petrecuser? pe ai lor la loc sigur, ?n Tunelele ārakki?, deciser? cu to?ii s? se ?narmeze. Astfel nimeni nu fusese l?sat de izbeli?te, c?ci erau cu to?ii siguri c? nu se putea lupta contra r?ului cu mainile goale, ?n special cei f?r? puteri magice, precum Siarii. De aceea ?i fuseser? ei pozi?iona?i ?n spatele celorlal?i, ca s? fie mai feri?i de valul atacului magic, de-ar fi fost ataca?i pe nea?teptate.

  ***

  ??i-am spus eu c? ei nu au ?ncredere ?n tine. C? te consider? la? ?i slab,” se lingu?i Calmac, ap?rand brusc din spatele trunchiului lang? care ?edea Mago ?i ?uierand cuvintele chiar ?n urechea dreapt? a acestuia.

  Mago ?ns?, de parc? s-ar fi ?nc?p??anat s? nu-l asculte pe ghoul, scutur? brusc din cap. Ba chiar ??i astup? ?i urechile cu palmele, ap?sandu-le cu toat? puterea, c?ci acea voce, care ?i tot vorbea ?n ultima vreme ?n cap, ?ncepu s?-l deranjeze. De aceea ?i ?ncerca cum putea ?i el s?-?i alunge beleaua de pe cap, o ?ncercare e?uat? totu?i.

  De ce anume e?uat?? Simplu: pentru c? Calmac nu era din cei care s? lase ceva balt?. ?n special iubea el s? vare zazanie ?ntre ceilal?i ?i apoi, cand se isca galceava ?ntre cei pe care ?i provocase la lupt?, s? stea deoparte ?i s? priveasc? lini?tit acel superb ?spectacol” a?a cum credea el. De altfel tocmai datorit? acestei ??ndeletniciri” a ghoulului, de-a var? zazanie ?ntre ceilal?i, ?l ?i alese spanul La??a anume pe el pentru a-i susura la ureche cuvinte dulci ?i a-l face responsabil pentru nelini?tea celorlal?i. ?i, cum Calmac era un bun ?nv???cel ?i un supus ascult?tor, ?i urma ?nv???mintele f?r? s? dea gre?.

  Astfel, convins fiind s?-l scoat? pe Mago din s?rite ?i ?n special s? provoace un mare scandal ?ntre ceilal?i, Calmac ajunse de se a?ez? al?turi de Mago. Se a?ez? el ?ns? pu?in spre dreapta, cumva ferit de privirea celorlal?i. ?n special ?ncerca prin acea pozi?ie a?ezat? s? nu fie v?zut de Izkina sau Zorrota, c?ci de unul din cei doi l-ar fi observat stand de vorb? cu Mago ?i-ar fi dat f?r? doar ?i poate seama cui se datora stranietatea tan?rului ?i apoi cel p??it ar fi fost el f?r? doar ?i poate.

  Calmac ?ns? nu era prost s? se dea de gol. De aceea ?i alese el acel loc ferit pentru ai vorbi lui Mago. Ba chiar, de?i p?rea total dedicat ??ndeletnicirii” lui de-ai sp?la creierii tan?rului, ochii ?i-i ?inea asupra celorlal?i. ?i v?zu astfel mult prea absorbi?i de-al lor sfat ?i deloc interesa?i de ce se ?ntampla ?n jurul lor. O situa?ie care-i venea ca o m?nu?? lui Calmac, care ranji cat de curand ?uierand un abia auzit, ?Cand pisica nu-i acas?…” printre din?i. Apoi, concentrandu-se asupra lui Mago, ?i spuse, ?Eu totu?i cred ?n tine. La fel cred c? tu po?i fi mai presus de to?i.”

  Astfel de cuvinte ?l ?convinser?” pe Mago s?-?i ia palmele de la urechi. De privit la Calmac nu privi ?ns?, c?ci lui i se p?rea c? aude vocea ceea care ?i vorbea doar ?n capul lui. De aceea ?i continu? s? priveasc? ?n fa??, spre campia care ?nc? fumega, v?zand, ?n aburii ?i fumul dansand, du?mani invizibili. Ceva ce-l ?nr?ia pe din?untru, c?ci, cat de curand, schi?? un ciudat marait pe fa??. Ba chiar ??i ar?t? el ?i col?ii, fapt ce-l f?cu pe Calmac s?-?i frece mul?umit palmele, mai ales cand Mago spuse, ?Cred ?i eu c? ai ?ncredere ?n mine. Doar pu?ini sunt a?a cum sunt eu: puternici ?i voinici.”

  ?Absolut,” se gr?bi Calmac s?-l sus?in?. ?De altfel nu e?ti doar voinic ?i puternic, dar ?i ?n?elept. Singurul pe umerii c?ruia st? siguran?a ?ntregii lumi. Astfel, cum doar tu po?i proteja lumea asta, nu ai de ce s? ceri p?rerea altora ?i la fel nu trebuie s? ascul?i de ei.”

  Mago tres?ri. Apoi, oarecum ?ncurcat, privi spre Calmac. De v?zut v?zu ?ns? doar o umbr?, ca cele v?zute ?n fumul de pe campie. Convins ?ns? c? umbra ceea era anume cea care-l ??mb?rb?ta” ?i spuse, ??i totu?i… mai multe p?reri pot s?-?i dea ?n?elepciune.”

  ?Ba-i o prostie asta,” ?uier? Calmac printre din?i. ?Mai multe p?reri nu fac decat s? te ?ncurce. Sau ce… ?i-a reu?it ceva vreodat? ascultand de al?ii?”

  Tan?rul deveni ganditor dup? aceast? ?ntrebare. Nu putea s?-?i aduc? deloc aminte de p?rerile altora ?l ajutaser? ?n ceva anume. De ce-?i aducea aminte ?ns? era de ?reu?itele” sale, cele pe care le s?var?ise ?singur” a?a cum ?l l?sa Calmac s? cread?, a c?rui putere ajunse s?-l controleze practic ?n totalitate, de bietul Mago nu mai era sigur de nimic: nici de ce-i drept ?i nici de ce-i ?n?el?ciune. Pentru el totul era adev?rul, o lume roz ?n care el era eroul. Da, el era atotputernicul Mago, cel pe umerii c?ruia st?tea siguran?a lumii. Astfel, crezandu-se un al doilea Atlas, Mago se ridic? brusc ?n picioare ?i spuse, ?Nici nu ?tii cat? dreptate ai! Doar eu pot decide viitorul.”

  Calmac ranji. Apoi, tot frecandu-?i fericit palmele, se ridic? ?i el ?n picioare. Odat? ?n picioare ?ns? privi cu mare aten?ie ?n jur s? vad? de nu-l observase nimeni acolo. Nu-l observaser? ?ns?, c?ci ceilal?i ??i ?ineau ?nc? sfatul. Astfel avea und? verde la ai sp?la creierii lui Mago ?i ?n continuare, c?ruia ?i spuse, ?Iar eu ?tiu cum anume se decide viitorul.”

  ??tii?” ?ntreb? Mago ?ncurcat, privindu-l ?int? pe Calmac, pe care ?l v?zu clar de data aceasta. Ba chiar v?zu ?i-un zambet plin de bun?tate pe fa?a ghoulului, de?i acesta ranjea ciudat ?n realitate. Astfel, ??ncurajat” de bun?tatea sf?tuitorului s?u, Mago ?i spuse cat de curand cand ?l v?zu pe Calmac dand din cap c? da, c? ?tie, ?Atunci, arat?-mi ?i mie! Cum s? decid viitorul ?i s? ?ngenunchez lumea, salvand-o de r?ul celorlal?i!”

  Ghoulul iar ranji. Dup? care, f?cand ca?iva pa?i, ajunse lang? Mago. La doar un pas de el se opri ?i, privind cu aten?ie ?n jur s? fie sigur c? nu-i observat, ?i ?opti acestuia adulator la ureche, ?De vrei s? ?tii asta, urmeaz?-m?! F?r? s? spui nim?nui, c?ci nu oricui i-i dat s? cunoasc? acest miracol al lumii: de-a cunoa?te viitorul m? refer. Doar cei Ale?i au acest dar, iar tu e?ti Alesul, Mago! Doar tu ?i nimeni altul! A?a c?… urmeaz?-m?! Dar… urmeaz?-m? ?n mare tain?, c?ci… doar astfel po?i fi… rege!” Apoi, ?ntorcandu-i ?ncet spatele tan?rului, Calmac se furi?? spre sat, avand doar un plan sigur ?n minte: cum s? ?ngenuncheze lumea.

  Iar Mago, cel controlat ?n totalitate de ghoul, ?l urm? f?r? s? cracneasc?. Ba chiar nici nu privi ?n urm? ?i nici nu spuse nim?nui despre al lor plan, temandu-se s? nu ?afle ?i al?ii secretul lumii.” Astfel, trecand sub t?cere ?iretenia ?arpelui, care luase forma lui Calmac de acea dat?, ajut? el r?ul s? triumfe, chiar dac? se jurase ?i nu doar odat? s? fie el cel ce-l aduce la picioarele lor.

  ***

  ?Unde s-a dus?” ?ntreb? Malon speriat, nev?zandu-l pe Mago.

  ?Cine anume?” Se interes? Fenrir, privindu-l pe acesta ?ncurcat.

  ?Mago! Era acolo, sub copacul de colo numai ce. Acum ?ns?… ia-l de unde nu-i!”

  Fenrir ?ns?, deloc nelini?tit, scutur? din cap cu repro?, murmurand, ?Niciodat? nu ai ?ncredere ?n el!" De altfel Fenrir era sigur de asta, c?ci el gandea c? Mago ??i revenise din influen?a acelei stranii puteri ?i, sim?indu-se ru?inat de ale sale cuvinte, se duse s?-?i caute un loc ascuns pentru a-?i veni ?n fire. De aceea ?i se gr?bi el s?-l lini?teasc? ?i pe Malon mai apoi, spunandu-i, ?Doar stai ?i tu lini?tit, c?ci sunt sigur c?-i bine, lingandu-?i r?nile pe undeva. ?tii ?i tu cum e el cand se simte ru?inat. Astfel, cand s-o sim?i mai bine, o s? se ?ntoarc? singur.”

  ?Ce dac? e mai mult de atat, Fenrir?” Insist? Malon, preocupat. ?Ce dac? Mago, complet posedat de acea putere, ajunge s?-?i fac? r?u singur?”

  ?Ba eu cred c? exagerezi deja. ?i ?tii de ce? Pentru c? Mago nu-i din cei care ??i fac r?u cu mana lui. O ?tiu bine asta. La fel o ?tii ?i tu. De altfel o ?tii mult mai bine decat mine, c?ci ?l cuno?ti de cand v-a?i n?scut. De aceea ?i trebuie ca anume tu s? ai ?ncredere ?n el ?i nu al?ii.”

  Malon se ?ncrunt? privindu-l pe Fenrir. Ba chiar stramb? din nas la un moment dat, chipurile, ?Tu acum serios sau doar ??i ba?i joc?” Dup? care, ?ncruci?andu-?i bra?ele pe piept, ?i spuse lupului, ?Asta n-a sunat chiar dr?gu? s? ?tii.”

  ?Ce anume?” ?ntreb? Fenrir cu glas nevinovat.

  ?Doar… las-o balt?!” ?uier? Malon printre din?i, ?ntorcandu-i acestuia spatele. ?De nu m? crezi c? simt c? e ceva nu ?n regul? cu Mago, treaba ta! M? descurc eu ?i singur. De altfel… chiar acum merg s?-l caut, c?ci ceva ?mi spune c? nu-i el ?n apele lui ?i…”

  ?ntrerupandu-?i brusc gandul, Malon privi ?int? spre Barier?. Ceva ?l deranja la acel fum dansant ?nconjurat de aburi albicio?i. I se p?rea chiar c?-i cineva anume acolo. Cine ?ns? nu ?tia. Era ?ns? cineva pe care ?l mai ?ntalnise mai ?nainte ?i a cui prezen?? o sim?ea clar. Ba chiar, din cauza acelei senza?ii c?-l cuno?tea bine pe cel din spatele fumului, Malon se cutremur?. Din cap pan? ?n picioare de altfel. Un tremurat u?or al trupului tan?rului pe care ?l observ? ?i Fenrir.

  Acesta observ? ?ns? ciud??enia lui Malon datorit? faptului c? i se p?ru curios c? acela t?cu, de?i crezuse c-o s?-l dojeneasc? cat e ziulica de lung? c? nu avea ?ncredere ?n al lui instinct. V?zandu-l ?ns? pe Malon privind ?int? ?n fa??, la campia fumegand?, privi ?i el ?ntr-acolo. De v?zut nu v?zu Fenrir nimic acolo. Era totu?i sigur c? ceva ?i atr?sese aten?ia tan?rului ?i de asta privea ?ntr-acolo atat de concentrat. De altfel ?tia prea bine c? era a?a, c?ci ?l ?tia pe Malon ca fiind serios cand situa?ia o cerea ?i nu ar fi privit el chioara spre acea campie cand avea treburi importante de f?cut, precum a-l g?si pe Mago, care i se p?ruse straniu ?i al c?rui comportament ?l ?ngrijora.

  De aceea ?i-l b?tu Fenrir pe Arion cat de curand pe um?r, ar?tandu-i s? priveasc? spre campie. Al lui gest ?ns? le atrase aten?ia ?i celorlal?i, care privir? ?i ei cat de curand ?ntr-acolo. De v?zut ?ns? nu v?zur? nimic, dar li se p?rea c? simt totu?i prezen?a cuiva acolo. De aceea ?i se privir? cat de curand unul pe altul, ?ntrebandu-se din priviri ce ciud??enie s? se fi ascuns pe acea campie. Ba chiar Fenrir, c?ruia ajunse s? i se par? cunoscut? acea prezen?? de pe campie, chiar dac? nu-?i putea da seama de unde o ?tia, ?l ?ntreb? pe Arion la un moment dat, ?Crezi c?-i Tenebre?”

  ?Ba nu. Am impresia c?-i cineva mai puternic decat ea.”

  ?Acel Pakai atunci?”

  ?Nu. Nu-i nici el. Dar… cine s? fie tot nu-s sigur. ?tiu ?ns? c? e cineva pe care ?l cunosc. De altfel sunt sigur c? l-am ?ntalnit ?i nu odat? la via?a mea. Cine s? fie ?ns?… iaca nu-s sigur deloc, iar asta e ceva ce nu-mi mai place deja.” Spunand astfel de cuvinte, Arion stramb? din nas. Ba chiar scra?ni ?i din din?i a?a cum f?cea cand sim?ea c? un du?man se apropia de el, dar nu-?i putea da seama cine e. ?i, cum el pur ?i simplu ura cand se g?sea ?n ?ncurc?tur?, ?uier? la un moment dat printre din?i, strangand cu putere pumnii, ?Haide, ciud??enie cu trup de fum, arat?-te odat?! Sau ce… ai de gand s?-mi joci pe nervi ?ntreaga zi?”

  Fenrir ranji, ?Ceva ce-i reu?e?te de minune v?d, c?ci… demult nu te-am mai v?zut eu astfel: agitat.”

  Support creative writers by reading their stories on Royal Road, not stolen versions.

  ?Cau?i ceart? acum?”

  ?Doar… spun adev?rul! Unul care se pare c? ?ie nu ?i-i deloc pe plac.”

  ?Iar ce mi se pare mie e c? tu ?nc? n-ai ?nv??at lec?ia.”

  ?Care anume?” Fenrir ?ntreb?, privind mirat la al s?u profesor, ai c?rui ochi sc?p?rau de furie. Era ?ns? Arion ?nfuriat v?zandu-l pe Fenrir atat de senin, de?i lui i se p?rea c? nu era tocmai momentul potrivit. Un lucru pe care Fenrir ?l ?n?elese cat de curand, c?ci b?tu ?n retragere la scurt timp dup? aceea, bolmojind un, ?Doar ?ncercam ?i eu s? desting atmosfera.”

  ?O idee proast? dup? p?rerea mea, c?ci… nu-i nici locul ?i nici momentul potrivit pentru glumele tale proaste.”

  ?La fel cum cred eu c? nu-i momentul ca voi doi s? v? bate?i cap ?n cap ca berbecii,” le ?uier? Nathaniel printre din?i, ap?rand brusc ?ntre ei. De altfel ajunse s?-l irite comportamentul celor doi, care, mai ales ?n ultima vreme, g?seau motiv de ceart? din orice. Un comportament care nu doar i se p?rea lui straniu, ci ?i mai d?dea ?i sensa?ia c? are de-a face cu doi copii mofturo?i ?i f?r? minte. De aceea ?i le spuse el dup? asta, ??i, de nu vre?i s? sar? scantei din coarnele celea de-i spun Sephirei c? iar v? ?ine?i de ?otii, v-a? sugera s? v? controla?i. Ambii!”

  ?Tu cu cine ?ii acum?” ?l ?ntreb? Fenrir, privindu-l pe sub sprancene. ?Credeam c? solidaritatea masculin? trebuie s? fie mai presus de toate. La fel ca prietenia dintre noi, una de care se pare c? m-am ?n?elat, c?ci… de-mi e?ti tu prieten, atunci… sunt eu cal zbur?tor,” o remarc? pentru care primi un marait de la Arion. ?Da, da, am ?n?eles eu: iar mi-am varat nasul pe teritoriu str?in.”

  ?Absolut!” ?i spuse Arion ar??gos. ??i ?tii de ce? Pentru c? nu po?i fi prieten cu cumnatul! Mai ales cu unul care iube?te s?-?i duc? sora la rau… s? se r?coreasc?… ?n doi!” Cel r?corit ?ns? se sim?i el, c?ci i se p?ru c? astfel ??i scosese parleala cu Nathaniel. Un gand deloc gre?it de altfel, c?ci ?l v?zu pe Nathaniel b?tand cat de curand ?n retragere. Ba chiar Nathaniel, oarecum ?n glum?, ridic? mainile ?n sus, semn c? se preda. F?cand asta ?ns? ?i d?du ?ansa lui Fenrir s? se simt? ?i el r?zbunat. Dup? care, mandru nevoie mare ?i mergand ?an?o?, se ?ndrept? spre Barier?, spunand:

  ?M?car mai exit? din cei ce ?in cu tine pe lume asta!” Astfel, fericit c? Arion ?i luase ap?rarea, ranji ?i ?nchise ochii pentru cateva clipe: de pl?cere. Deschizandu-i ?ns? ?i dand cu ochii de Tayakkam, care st?tea la doar doi pa?i de Barier?, ranjind ciudat ?n timp ce se holba la Fenrir, care nu-?i de ce luase trupul s?u de lup, s?ri pe toate cele patru labe, ?uierand un puternic, ?Mama, scap?-m?!” printre din?i, de parc? nu v?zuse o fiin?? prietenoas?, ci pe ?ns??i Muma P?durii.

  ??i ar?t? ?ns? cat de curand col?ii cand ?l auzi pe Arion ?uierandu-i la ureche, ?Iar de nu vrei s-o vezi pe UmI chiar coborand pe-o raz? ca s? te salveze ?i s? te fac? astfel de ras, ?i-a? sugera s? urli doar ?n capul t?u, lupule! Astfel… s-a zis cu reputa?ia ta. Zic eu, cel pu?in!”

  ?Mai bine mi-ai zice cine-i ciud??enia de colo ?n loc s?-mi dai sfaturi… neprietenoase de altfel,” marai Fenrir, ar?tandu-?i col?ii.

  Arion ?ns? stranse din umeri, murmurand, ?Tu crezi c? le cunosc chiar pe toate?”

  ?A?a mi se p?ruse. Odat? ce tr?ie?ti de cand lumea,” spuse lupul ?n batjocur?. Apoi, privind spre Tayakkam, care continuau ?n acela?i loc, ranjind ferici?i, Fenrir spuse, ?M-am ?n?elat totu?i, c?ci… eh, cine a pierdut ?n?elepciunea s-o g?se?ti tu?!”

  ?Te m?nanc? pielea?” ?ntreb? Arion, privind ?i el la ciud??enia din fa?a lui, care ?l privea la randu-i ?int?.

  ?Doar din?ii! ?i am de gand s?-i tocesc ?ncepand cu cel de colo!”

  Auzindu-l pe lup vorbind astfel, Arion ?l privi chiora?. V?zand ?ns? c? lupul nu glumea, deveni atent. Ba chiar se uit? iar ?n fa?? ?i… f?cu ochi mari de uimire v?zandu-l pe Ahi ?n stanga lui Tayakkam, ?n timp ce ?n dreapta Titanului ?ndoielii z?ri o… vulpe ro?ie. ?Inmar?” Se ?ntreb? Soan.

  ?Ba-i alta!” Auzir? Fenrir ?i Arion glasul lui Island chiar ?n spatele lor. ?i, ?n timp ce Island privea ?int? ?n fa??, la cei trei oaspe?i nepofti?i, care, atat de brusc c? se mirar? to?i cei care ?i vedeau, disp?rur? de lang? Barier?, ca s? apar?, secunde doar dup? aceea, la cam 500 de metri de lang? ea. ?I se spune Anaya! O vulpe ro?ie care nu-i decat o fantom?.”

  ?O fantom??” F?cu lupul ochi mari. ??i… de cand pot vedea eu fantome? Am murit cumva?”

  Island surase. ?Nu trebuie s? mori ca s-o vezi pe ea. De altfel, chiar dac? e ?n companii proaste, vulpea Anaya e una cu inim? bun?.”

  ?Ceva de care m? ?ndoiesc. Mai ales v?zand pe cine ?l ?nso?e?te,” marai lupul, privind iar la du?mani.

  ??i totu?i gre?e?ti, Fenrir, c?ci… o cunosc demult pe aceast? vulpe, care a fost candva un om.”

  ?Un om?” ?ntreb? Arion ?ncurcat. ?Dar… cum e posibil?”

  ?Asta deja n-o mai ?tiu. B?nuiesc ?ns? c? al meu frate ?i Gaea au de-a face cu asta.”

  ?Mama P?mant? Dar… ce ca?tig? ea f?cand asta?” Island d?du din cap c? nu ?tie. ?Atunci… a?tept?m doar ?i, cand Gaea ?i Lodur se ?ntorc, vom afla cu siguran??.”

  ?Cred eu ?ns? c? vom afla lucruri mult mai interesante mai ?ntai. Precum motivul pentru care diavolul de colo a binevoit s? ne bat? la u??,” ?uier? Fenrir printre din?i. ?Un motiv pe care cred c?-l ?tim cu to?ii: al lui trup.”

  ?Atunci s?-?i pun? pofta ?n cui,” spuse Nathaniel. ?N-o s?-l aib? nicicand! Nu pan? nu pl?te?te tot ce datoreaz? Siarilor.”

  ?Eu ?ns? sunt de alt? p?rere,” r?spunse Fenrir, fapt ce-l f?cu pe Nathaniel s? se ?ncurce. Ba chiar se ?ncrunt?, ar?tandu-?i nemul?umirea cand lupul ?l privi. Fenrir ?ns?, calm ?i hot?rat, ?i spuse, ?M? refer acum c? de-i aici ?i nu c?utand-o pe vulpe e pentru c? are un pact s? ne propun?.”

  ?Atunci… s?-l ascult?m!” Spuse Island. Dup? care, privind la Yamu, ?i spuse, ?Deschide Bariera! Merg s?-mi v?d fratele!”

  ?Nu pleci singur!” Spuse Sephir, apucandu-l de bra?. ?De trebuie s?-i vorbe?ti o vei face cu mine.”

  ??i cu mine!” Marai Fenrir pan? s? apuce Island s? se opun?.

  ??n patru vom fi mult mai ?n siguran??!” Spuse Arion, luand o s?geat? din tolba pe care o purta la spate. Dup? care, folosindu-?i puterea, cree un arc c-o margine tare, albastr?.

  Anume hot?rarea din ochii lui Soan ?i-a celor doi so?i ?i d?du lui Island de ?n?eles c? poate aveau ei dreptate ?i nu trebuia s? mearg? singur s? se ?ntalneasc? cu Ahi. Nu pentru c? se temea, c?ci nu doar odat? luptase cu el, dar pentru c? voia s? fie sigur c? n-o s? ia decizii pripite, controlat de emo?ii pe care le purta ?n suflet de ani de zile. Emo?ii negative ?n mare parte, c?ci multe rele f?cuse Ahi la via?a lui. La fel ?i cauzase mult prea mult? durere lui Island. De aceea ?i nu putea fi Titanul lini?tit.

  Era ?ns? nevoit s? par? lini?tit pentru a nu-i ?ngrijora ?i pe ceilal?i. ?n special considera c? era de datoria sa s? fac? asta, c?ci, fiind cel mai ?n varst? dintre ei, avea destul? ?n?elepciune ca s? se preocupe ?n special pentru restul ?i apoi pentru sine. ?i… avea la fel prieteni buni, c?ci, dup? ce se deschise acea poart? ?n Barier?, cu ei merse ?i Yamu, care tot se transform? ?n lup, mergand ?n stanga lui Island. ?n dreapta Titanului era Arion, iar la cap?tul randului erau Sephir ?i lupul Fenrir.

  Astfel, un grup straniu totu?i, format din doi lupi ?i trei fiin?e magice, se ?ndreptar? ei spre locul ?n care Ahi, Anaya ?i Tayakkam ?i a?teptau ?n t?cere. ?n jurul lor doar fumul ??i f?cea de cap, acoperindu-i pentru secunde ?i ascunzandu-i de privirea celorlal?i. Mai apoi, cand acel fum se retr?gea undeva, ?i l?sa pe ceilal?i s? fie atat de clar v?zu?i de parc? i-ar fi sp?lat de p?cate, ?n timp ce la orizontul ?nnegrit, cel din dreapta lor, sc?p?rau fulgere din ?nalturi, fulgere ce ?nro?eau complet acea zare tulbure, ?n timp ce ?n stanga lor, pe bolta acoperit? de nori negri, c?tr?ni?i, ap?ru o stea. Una str?lucitoare de altfel, de parc? ar fi fost steaua speran?ei, dar pe care n-o v?zu nimeni - A?ō?is.

  Ap?ru A?ō?is exact ?n clipa ?n care grupul lui Island se opri la cam zece pa?i de Ahi ?i de ceilal?i. Niciunul nu spuse nimic ?ns?. Doar se privir? ?n t?cere, rumegand ?n minte ?ntreb?ri ?i retr?ind ?n suflet teama, la fel ne?tiind niciunul la ce s? se a?tepte de la cei din fa?a lor.

  ***

  CU MULTE MILENII ?N URM?

  Era diminea?? cand doi str?ini, cu un prunc de dou? luni ?n bra?e ?i alte patru fete de diferite varste lang? ei, se oprir? la intrarea ?n satul Rophionilor. Purtau pelerine maronii pe umeri, cu glugile pe cap ?i ca?iva desagi s?r?c?cioase pe un m?gar pric?jit ?i slab ca vai de el. La fel purtau fiecare cate un mic rucsac grosolan ?n spate ?n care ??i aveau pu?inele lucruri personale ?i, ?n maini, aveau fiecare cate un ciomag nu prea gros folosit ca s? se apere de caini ?i de alte fiare ?ntalnite ?n cale.

  De altfel fur? nevoi?i ?i ?n acea diminea?? s? se apere de caini, c?ci, de cum ajunser? la intrarea ?n sat, patrupezii n?p?dir? de pe uli?i, l?trand feroce la vr?jma?i ?i ar?tandu-?i col?ii, semn c? dac? str?inii mai ?naintau fie ?i un pas s-ar fi aruncat asupra lor. V?zand ?ns? c? cei ?ase se oprir? v?zandu-i, se oprir? ?i cainii, aduna?i to?i gr?mad? ?i ridicand un t?r?boi rar ?ntalnit prin acele locuri cu al lor l?trat. Un t?r?boi care ?i aduse ?ntr-un final pe Rophioni la marginea satului, ?narma?i ?i ei, fiecare cu ce putu, crezand c? d?duser? n?val? acolo hoardele vr?jma?e. ?n locul unei armate feroce ?ns? d?dur? de ?ase ?du?mani” ?i jum?tate, ce tremurau ca varga ?n timp ce priveau ?int? la cainii satului, care, de?i st?panii lor veniser? deja la fa?a locului, nu se ogoiau ?i pace, l?trand ?ntruna ?i c?utand cu orice pre? s?-?i ?nfig? col?ii ?n str?inii ce ?ndr?zniser? s? tulbure lini?tea acelei dimine?i.

  Mult ?ns? cainii nu l?trar?, doar pan? soarele se ridic? deja sus pe cer ?i, str?pungand bol?ile frunzoase ale copacilor cu ale lui suli?i aurii, d?du animalelor de ?n?eles c? era timpul pentru un pic de lini?te. La fel t?cur? fiarele ?i din cauza lui Dike, care ?ntarzie s? apar? la marginea satului din cauza c? se afla departe de cas? ?n acel moment, c?ci cand auzi larma cainilor tocmai se ?ntorcea din Valea T?cerii dup? a sa discu?ie de suflet cu Lodur. Astfel, ajungand ?i el ?ntr-un final ?n acel loc, privi cu aten?ie la ai s?i mai ?ntai. Dup? care, v?zandu-i pe to?i atat de serio?i ?n timp ce priveau ?int? ?n fa??, privi ?i el ?ntr-acolo.

  Pe Dike ?ns? nu-l nelini?tir? str?inii. La fel nu-l preocup? faptul c? ap?ruser? acolo pe nepus? mas?. Tot ce conta pentru el era faptul c? ace?tia veniser? acolo dintr-un motiv, unul pe care ?l putea doar b?nui judecand dup? desagii de pe m?garul pric?jit ?i dup? oboseala v?zut? ?n ochii str?inilor: fuseser? nevoi?i s?-?i abandoneze casa ?i s? caute refugiu ?n alt? parte. Unde ?ns? se ?ndreptau nu era sigur, c?ci lui Dike i se p?ru la ?nceput c? ajunser? ?n satul lor ?n trecere. Nu era ?ns? sigur nici de acest gand, c?ci, de-ar fi fost ei doar ?n trecere, ar fi putut ocoli satul c? era destul loc ?i drumul era bun. Ei ?ns? aleser? anume acel drum ce trecea prin sat. De ce? Trebuia s? afle. De aceea ?i ?ntreb?, ?Cine e?ti tu, str?ine?”

  ?Eu? Kōpcāri, fiul lui I?aku sau Pan? Neagr? cum era ?tiut mai ?nainte printre ai no?tri,” r?spunse str?inul, f?cand un pas ?n fa?? ?i descoperindu-?i capul.

  R?spunsul str?inului ?i atrase aten?ia lui Dike. Mai ales ?l f?cu atent str?lucirea din ochii b?rbatului ?n timp ce-i pomenise numele p?rintelui s?u, o str?lucire ce era f?r? doar ?i poate o cauz? a marii admira?ii pe care cel ce-?i spusese Kōpcāri o sim?ea pentru al lui p?rinte. ?i mai atent deveni ?ns? Dike cand auzi ganguritul pruncului din bra?ele mamei ?i la fel v?zu ?i mi?carea copilului, care ??i scoase ?ntr-un final manu?a din fa?e, ?ntinzand-o mult ?n fa??, spre sanul mamei, semn c? era fl?mand. Asta ?ns? nu era ciudat, ca un prunc fl?mand s? cear? sanul mamei, ci faptul c? femeia se gr?bi s?-i acopere trupul, de parc? ?ncercase ?n fel ?i chip s? ascund? vederii celorlal?i pielea vine?ie a pruncului, care p?rea s? sufere de malnutri?ie sau a?a ceva. Dar, ?n ciuda rapidit??ii cu care mama ascunse mana copilului ei ?n fa?e, Dike tot observ? asta. De aceea ?i se ?ntoarse spre ajutorul s?u, un b?rbat pe nume Viraikkā (iute), c?ruia ?i spuse, ?L?sa?i-i s? intre!”

  ?Dar, maestre Dike, str?inii pot s? ne tulbure lini?tea,” se opuse Viraikkā, ar?tand oarecum speriat.

  Dike ?ns? zambi. Apoi, punandu-i o man? pe um?r ?i privind ?n ochii acestuia, ?i spuse, ?N-au s-o fac?, c?ci… sunt oameni cu suflet bun.”

  Viraikkā se sim?i vinovat dup? astfel de cuvinte. Mai ales se sim?ea straniu, c?ci ?n?elegea c? prin ceea ce spusese punea la ?ndoial? cuvintele lui Dike ?i capacitatea acestuia de-a ?n?elege lucruri. ?n special d?dea de ?n?eles celorlal?i c? nu avea ?ncredere ?n abilitatea Titanului de-a face diferen?a dintre bine ?i r?u. Dar, chiar dac? sim?ea toate astea, ?ntreb? iar, ?De unde ?ti?i asta?” ?i nu ?ntreb? el asta pentru c? voia s? se asigure cu orice pre? c? n-o s? le tulbure nimeni lini?tea, ci pentru c? trebuia s-o fac?, c?ci de el depindea siguran?a ?ntregului sat.

  ?Doar ?tiu!” ?i r?spunse Titanul cu glas blajin. ??i o s? te convingi ?i tu cat de curand de asta.” Apoi, ?ntorcandu-se spre str?ini, le spuse, ?Urma?i-m?!” Dup? care, f?r? s? a?tepte r?spunsul lor, Dike le ?ntoarse spatele ?i porni spre sat.

  ?n urma lui Rohionii privir? mira?i unii la al?ii, dar nu spuser? nimic. Pe de o parte erau confuzi c? Dike crezuse atat de repede ?n str?ini, dar pe de alta aveau ?ncredere ?n al lor conduc?tor. De aceea ?i se d?dur? ei ?ntr-o parte cand ?i v?zur? pe str?ini pornind spre ei. Mai bine zis formar? un fel de coridor ?ntre ei, l?sandu-i pe ace?tia s? treac?. Ba chiar unii din ei ogoir? ?i cainii, cei care sim?eau parc? pericolul ?i se asmu?ar? iar. Dar, cum nu putur? ajunge la str?ini ?i gusta de-i dulce a lor carne, se mul?umir? ?ntr-un final doar cu l?tratul ?i cu privitul chiora? la ace?tia ?n timp ce treceau printre s?teni.

  La fel ?i priveau chira? ?i str?inii pe caini, dar nu din cauza c? le-ar fi pus gand r?u sau ar fi ?ncercat s?-i certe astfel, ci pentru c? ?ncercau astfel s? se asigure c? n-o s? fie ataca?i. ?n special cele patru fete, care aveau varstele cuprinse ?ntre 4 ?i 10 ani, c?ci anume ele priveau ?int? la animalele ce le ar?tau col?ii, strangand cu putere ale lor m?ciuci ?n man?. Ba chiar, cea mai mic? dintre ele, care era ?n dreapta mamei, o apuc? pe aceasta de fust? ?i stranse cu putere materialul de team? s? nu se piard?. Apoi, cand mama ei o prinse de man? ?i-i zambi, copila o privi ?i schi?? un zambet. Era ?ns? un suras for?at, c?ci chiar p?rea speriat? de tot ce se ?ntampla ?n jurul lor. La fel nu p?rea s? ?n?eleag? pan? la urm? tot ce se ?ntampla cu ele, mai ales ?n ultima vreme cand ?ntreaga via?? le fusese dat? peste cap, o via?? lini?tit? care, atat de brusc, se transformase ?n co?mar, cu doar dou? luni ?n urm?. Motivul? Nu-l ?tiau nici ele. Tot ce ?tiau era c? fuseser? trezite cu noaptea ?n cap ?ntr-o diminea?? ?n urm? cu dou? luni, fuseser? for?ate de-a lor mam? s? trag? rapid pe ele o rochie ?i pelerinele, le puse acei mici desagi ?n spate ?i li se ceru s?-?i urmeze p?rin?ii f?r? s? scoat? un cuvant. Dup? care, ?n mare tain? ?i cand se mijau de abia zorii, cei ?apte p?r?sir? satul cu gand s? nu se mai ?ntoarc? acolo.

  Apoi, dup? acea diminea??, copila ??i amintea doar c? merser? ?ndelung, se odihniser? pe timpul zilei ?i ?naintaser? doar noaptea, pe poteci ferite ?i ?n mare lini?te. ?ntalniser? fiare ?n calea lor, dar sc?paser? cu pielea ?ntreag?, c?ci nu erau fiare fl?mande ?i acestea se d?dur? rapid din calea lor. Astfel, cu grija naturii dup? ei ?i cu mila celui de sus, ajunser? ?n acea diminea?? la marginea unui sat, singurul a c?rui s?teni le permiser? s? intre. Cu ce scop ?ns? nu ?tiau niciuna. De aceea ?i se priveau speriate copilele ?n timp ce treceau pe uli?ele satului Rophionilor. ?n special priveau la s?tenii care le urmau la doar ca?iva pa?i ?n spate, la fel ?i ei cu ochii pe ele, exact a?a cum f?ceau ?i fetele.

  Privir? ?ns? cat de curand ?n fa?? cand a lor mam? le spuse cu glas sever, ?V-am spus doar ?i nu odat? c? nu-i frumos s? v? uita?i prelung la cineva! Mai ales la str?ini! A?a c?, privi?i ?n fa??!”

  Fetele nu spuser? nimic. Doar ?ncuviin?ar? auzind pova?a aspr? a mamei. Apoi privir? ?n fa?? unde ?l v?zur? pe str?inul, care le vorbise tat?lui lor, oprit ?n fa?a unei colibe. Str?inul cela zambea ?ns? ?i ai lui ochi sclipeau de bun?tate. De aceea ?i se mai lini?tir? ele un pic, mai ales cand ?l auzir? pe Dike spunand, ?Intra?i ?n a mea umil? cas? ?i trage?i-v? sufletul! Eu… m? ?ntorc curand!” Apoi, f?r? s? a?tepte r?spunsul lor, Dike se ?ndrept? spre partea estic? a satului, cu restul s?tenilor dup? el ?i urm?ri?i ?n deaproape de str?ini.

  ?ntr-un final, r?ma?i singuri, femeia ??i privi b?rbatul ?i-l ?ntreb?, ?Crezi c? merg s? ?in? sfat din cauza noastr??”

  ?Cel mai probabil c? da,” ?i r?spunse acesta f?r? s-o priveasc?. ?Nimic straniu de altfel, c?ci, pan? la urm?, suntem str?ini pe care ei nu-i cunosc ?i nici nu ?tiu la ce s? se a?tepte de la noi.”

  ?Puteau s? ?ntrebe,” spuse femeia oarecum dezam?git?.

  Privind-o, Kōpcāri zambi, ?Crezi c? ajut?? Asta cu ?ntrebatul m? refer. Ba nu, ā?avam, ?n zilele noastre ?n str?ini nu se ?ncrede, nici chiar ?n prieteni, c?ci vremurile sunt tulburi, iar mintea str?inului, la fel ca a lui inim?, poate ascunde secrete ?i spini t?io?i, din cei care pot ?ngenunchea un neam ?ntreg de-i posibil.”

  ?Poate ?i ai dreptate,” r?spunse ā?avam, oftand. ?Totu?i, sperasem ca m?car aici s? g?sim ?n?elegere ?i loc de refugiu. Dar… mi se pare c? a noastr? c?l?torie ?nc? nu s-a sfar?it.”

  ?Cine ?tie?!” R?spunse b?rbatul ?ntr-o doar?. Dup? care, deschizand u?a colibei, care le fusese pus? la dispozi?ie, le f?cu cu capul fiicelor sale ?i so?iei s? intre. Apoi, mai privind odat? ?n jur s? se asigure c?-i lini?te, intr? ?i el.

  ***

  ?Numele lui e Tīrkkatarici,” ?i spuse Kōpcāri lui Dike cand st?teau ?n doi ?n fa?a unei pietre Vāyil, mult mai primitiv? ?n acele vremuri decat cele v?zute ?n tab?ra Rophionilor milenii dup? aceasta. ?i spuse el asta Titanului cand acesta lu? pruncul ?n bra?e ?i-i descoperi fa?a, privind la chipul adormit al copilului.

  ?Oracolul?” ?ntreb? mirat Titanul, privind ?int? la fa?a b?rbatului.

  ?A?a e. Tīrkkatarici ?n limba voastr? ?nseamn? Oracol.”

  ?Dar… de ce? De ai ales anume acest nume pentru al t?u copil? Din cate ?tiu doar pu?ini ?n lumea asta au o astfel de menire.”

  Kōpcāri nu spuse nimic auzind ?ntrebarea lui Dike. Doar… privi ?n fa??, la acea piatr? ciudat?, de diferite nuan?e, ?n fa?a c?reia Rophionii se ?nchinau adesea, ?i oft?. Apoi, ?nchizand ochii pentru cateva clipe, de parc? ar fi sim?it o mare durere pe suflet, spuse, ?Pentru c? acest copil e de fapt un Oracol.”

  Dike tres?ri auzindu-l pe Kōpcāri vorbind astfel. Apoi privi la fa?a copilului cand ?l sim?i pe acesta mi?candu-se ?n bra?ele lui. ?i… se cutremur? ni?el cand pruncul deschise ochii ?i v?zu c? nu erau limpezi, ci aveau o pieli?? alb? pe ei, a?a cum aveau de obicei prorocii ?n acele vremuri, c?ci doar cei orbi ?i care nu vedeau chipul lumii ?nconjur?toare puteau vedea profunzimea ei, la fel cum puteau doar ei distinge ?ntre Bine ?i R?u. Dup? care, sim?indu-l pe Kōpcāri privindu-l, Titanul ?l privi ?i el. Nu spuser? ?ns? niciunul nimic. Cel pu?in o vreme. Dup? care, privind iar la Piatr?, Kōpcāri ??i continu? gandul:

  ?Suntem din neamul To?ilā sau neamul Cobzarilor, cei care obi?nuiesc s?-?i construiasc? instrumente muzicale din orice ?i apoi s? colinde lumea ca s? bucure inimile oamenilor cu a lor muzic?. Cel pu?in am fost pan? acum dou? luni cand nevoia ne-a for?at s? ne abandon?m cas? ?i mas? ?i s? colind?m lumea, dar nu pentru a duce a noastr? muzic? mai departe, ci pentru a ne salva vie?ile.”

  ?Din cauza copilului?”

  ?A?a e,” murmur? b?rbatul abia auzit. ?Din cauza acestui prunc am fost for?a?i s? plec?m din satul nostru acum dou? luni.”

  ?Dar… de ce? Din cauza c?-i orb?”

  ?Ba nu. Din cauza c? To?ilā consider? c? un copil orb aduce ghinion neamului. Nu pentru c? nu-i capabil s? cante, ci pentru c? ei consider? c? cei orbi v?d ?ntunericul ?i-l atrag acolo unde ace?tia tr?iesc. De aceea ?i s-a decis la consiliul satului, la doar cateva zile dup? na?terea lui, s?-l… l?s?m fiarelor p?durii ?i s? uit?m de el. Noi ?ns?, ai lui p?rin?i, nu ne-am putut lep?da de copil, c?ci… cum e posibil ca un p?rinte s?-?i uite pruncul? Nu, cel pu?in eu asta nu pot accepta. De aceea ?i-am decis s? fug oriunde nu m-or duce ochii doar ca el s? fie ?n siguran??.”

  Dike oft? ?i el. Apoi, privind iar la pruncul care, ?n ciuda ochilor orbi, ?l privea ?int?, spuse, ?Atat de mic ?i atata durere adunat? ?n jurul lui.”

  ?A?a e. E totu?i un copil care lupt? pentru via??, c?ci, atunci cand so?ia mea, ā?avam, l-a n?scut, el practic nici nu respira. Era van?t tot ?i nu a scos niciun sunet. Moa?ele chiar au crezut c? s-a n?scut mort. Nu ?i soacra mea. Ea, fiind mam? a paisprezece prunci, s-a repezit spre copil ?i, ?nc?lzindu-i trupul cu ale ei palme, l-a readus la via??. Chiar ?i a?a acest copil n-a plans atunci. De altfel n-a plans nici pan? acum, c?ci, de?i-i doar un prunc ?i-i normal ca s? plang? atunci cand i-i foame sau frig, el doar deschide ochii ?i a?teapt?, iar asta nou? ne frange inimile, c?ci… chiar nu ?tim de-i ?i mut s?rmanul sau nu."

  ?Ba nu-i mut!” ?i spuse Dike sigur pe sine, iar cuvintele acestuia ?l f?cur? Kōpcāri s? tresar?. Chiar privi speriat la Dike, p?rand s? nu ?n?eleag? prea bine ale Titanului vorbe. De aceea ?i-i spuse Dike mai apoi, ?De ce-s sigur de asta? Pentru c? am mai ?ntalnit un Oracol la via?a mea. Unul pe nume Amaitiyā?a. Nu ?tiu dac? ai auzit candva de el.” Kōpcāri d?du din cap c? nu. ?De altfel e ?i normal s? nu fi auzit de el, c?ci era un Proroc din neamul Noearilor, cei ale c?ror regat se afl? mult la Vestul Lumii noastre, un regat fertil aflat pe p?manturi aride. Acolo e unde l-am ?ntalnit pe Amaitiyā?a. Iar acel b?tran orb, ce azi nu mai e, mi-a spus atunci, ?S? ?tii, maestre Dike, c? nu e prima dat? cand vezi ace?ti ochi.” La ce se refer? l-am ?ntrebat atunci, iar el mi-a r?spuns surazand, ?La ochii care o s? vad? viitorul neamului t?u ?i la cei care o s?-i asigure supravie?uirea, c?ci ?ntunericul, cel de care se tem to?i, a pus ochii pe al t?u sange ?i vrea s?-l starpeasc? cu orice pre?. Tu ?ns? nu te teme, c?ci asta nu se va ?ntampla pentru c? Soarta a decis ca Rophionii s? existe multe milenii de acum ?ncolo. De aceea, de-o s? bat? la u?a ta un cuplu cu un prunc cu ochii Oracolului, tu s?-i la?i s? intre, s?-i cinste?ti cu paine ?i sare ?i s? le dai loc de cas? pe ale tale p?manturi. De nu faci asta ?ns?, de te temi de ?ntunericul ce poate bate la u?a casei voastre, atunci va fi ?ntuneric peste tot, iar Mōrga?ā va avea grij? s? distrug? tot ce-ai construit tu vreodat? cu ale tale maini.”

  ?Din aceast? cauz? ne-a?i l?sat s? intr?m, din cauza cuvintelor acelui b?tran oracol?” ?ntreb? Kōpcāri ?ncurcat.

  Dike scutur? din cap c? nu, ?E din cauza inimii acestui copil. Da, din cauza acestei inimi ce bate ritmic ?n al lui piept ?i ?n care e atata loc pentru bun?tate ?i pentru iubire pentru acest neam, c?ci acest loc e de fapt ?i a lui cas?. A tins spre ea ?i a ajuns ?n sfar?it aici.”

  ?A tins? La ce anume te referi, Maestre?”

  Titanul surase. Apoi, privind la Kōpcāri, ?i spuse, ?La adev?r, Cobzare, la adev?r. La fel m? refer ?i la Soart?, c?ci e adev?rat ce se spune ?i c? nimic niciodat? nu se ?ntampl? f?r? vreun motiv anume. La fel se ?ntampl? ?i cu acest copil, c?ci s-a n?scut Oracol pentru c? are un destin de ?mplinit.”

  ?Totu?i nu ?n?eleg,” spuse Kōpcāri ?ncurcat. ?De?i ale tale cuvinte sunt pe ?n?eles. Adic?… ?n?eleg ce ?i-a spus acel b?tran, c? un Oracol va salva neamul Rophionilor. Dar… de e adev?rat asta, atunci… n-ar fi trebuit ca Oracolul s? se nasc? din Rophioni, nu?”

  ?Ba nu, pentru c? lupii magici n-au aceast? putere ?n al lor sange.”

  Kōpcāri tres?ri, ?Lupii magici?”

  ?A?a e. Acesta este satul lupilor magici, cei cu un viitor m?re?. Ce viitor ?ns? nici noi ?tim. Doar… fragmente, precum acel prezis de Amaitiyā?a. Dar, de?i avem noi puteri magice ?i ne putem ap?ra, nu putem s? vedem viitorul. Din aceast? cauz? ?i Soarta se pare c? a decis s? trimit? acest copil printre noi. De altfel, cum am spus, nu-i nimic ?ntampl?tor pe lumea asta. La fel nu a?i fost nici voi alunga?i din al vostru sat ?ntampl?tor. A fost pentru ca acest copil s? ajung? aici ?i s?-?i poat? duce la bun sfar?it a sa menire, c?ci, pe lang? Oracol, acest prunc mai are un Rol: cel de-a controla Puterea celor ?ase Destine.”

  ?Puterea celor ?ase Destine? Asta ce mai e?” ?ntreb? Kōpcāri extrem de uimit ?i confuz ?n acela?i timp.

  ?Doar… ceva ce exist?, dar nu putem vedea,” murmur? Dike abia auzit, privind ?n ochii orbi ai copilului, acolo unde vedea atat de clar ?ase cercuri albastre luminoase - Cercurile Destinului de altfel.